Atunci când auzi pentru prima dată despre „Cartea care ucide” sigur ai tinde să crezi că denumirea face referire la ideile radicale sau controversate susținute în carte. Însă, în acest caz este vorba, la propriu, despre moarte. Dar, cartea chiar te poate ucide. Cine a scris-o și ce conține ea de este atât de periculoasă.

Cine a scris cartea care ucide

Atunci când vorbim despre o carte care ucide ne referim, de obicei, la conținutul ei înspăimântător. Însă, Universitatea din Michigan deține cartea care poate ucide la propriu. Este vorba despre lucrarea „Shadows from the Walls of Death”, publicată în anul 1874 de dr. Robert M. Kedzie, chirurg al Uniunii în timpul războiului civil american și ulterior profesor de chimie la Michigan State Agricultural College.

Acesta a pus în cele 100 de exemplare tipărite mostre de tapet care conțineau arsenic. De altfel, la acea vreme, circa 65% din tapetele pe care oamenii le aveau în case conțineau această substanță. Chiar dacă arsenicul era o toxină cunoscută capabilă să omoare o persoană dacă este ingerată, nimeni nu și-a imaginat că acesta se eliberează în atmosferă iar inhalarea lui ar putea ucide chiar și atunci când este folosit ca ingredient activ pentru a face culorile tapetului mai strălucitoare.

De ce este ea de fapt periculoasă

Când autorul a început să lucreze în Consiliul de Sănătate al statului în anii 1870, și-a propus să îi facă pe americani să conștientizeze pericolele tapetului pigmentat cu arsen, așa că a tipărit această carte ca un avertisment. Știa bine ce știa, pentru că acest lucru a devenit ulterior un fapt științific: în timp, pereții decorați cu tapet au eliberat această otravă care încet a ucis locuitorii. Arsenicul a ajuns în aer, în mâncare, pe mâna oamenilor, i-a îmbolnăvit și, în unele cazuri, i-a ucis.

Medicul a luat sub observare mai multe cazuri, printre care și cel al unei copile de nouă ani. Aceasta avea în camera sa un astfel de tapet, iar starea sa a ănceput să de înrăutățească brusc. Prezenta febră, cefalee, dureri chinuitorare și avea răni pe corp. În timpul în care fetița a fost plecată de acasă, starea ei s-a îmbunătățit vizibil, însă, după ce s-a reîntors, simptomele au revenit. Acest lucru l-a făcut pe medic să concluzioneze faptul că tapetul este sursa problemei.

Semnalul de alarmă tras prin această carte

Ca parte a unui efort de sensibilizare a cetățenilor cu privire la pericolul mortal al tapetului bogat de arsen, Robert M. Kedzie a produs 100 de exemplare din cartea sa și le-a trimis în bibliotecile publice din Michigan, împreună cu o notă care explică scopul cărții și cu un avertisment pentru bibliotecari de a nu-i lăsa pe copii să atingă paginile. Atunci când s-a aflat că acele cărți conțineau pagini otrăvitoare, majoritatea exemplarelor au fost imediat distruse.

În prefața sa, medicul trăgea un semnal de alarmă spunând că arsenicul poate ucide nu numai prin „luarea bruscă și violentă a vieții ”, ci și prin otrăvire lentă, fără ca medicii să poată determina cauza. De asemenea, el a scris despre femeile care se îmbolnăveau și se retrăgeau în dormitoarele tapetate pentru a-și reveni, neștiind că tot timpul inspirau „un aer încărcat cu suflul morții.”

Cartea în sine este subțire: are doar pagina de titlu, scurta prefață, pagini cu mostre și avertismentul în ceea ce privește toxicitatea arsenicului. Astăzi, mai există doar patru exemplare ale cărții în întreaga lume, bine păstrate, unde nu pot fi atinse de nimeni. Două au rămas în Michigan, statul de origine al doctorului Kedzie, un exemplar a ajuns la Școala de Medicină a Universității Harvard și al patrulea este la Biblioteca Națională de Medicină, care a scanat-o și a făcut-o disponibilă online .

  coral