Un copil în vârstă de 3 ani a fost salvat de un bărbat. Copilul se înecase cu o bomboană, iar bărbatul i-a acordat primul ajutorul după indicațiile stricte ale unui pompier. Tocmai de aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să cunoaștem câteva reguli minimale de acordare a primului ajutor calificat!

„- Alo! Pompierii suntem! Ce problemă aveți?

La capătul celălalt al firului un bărbat în toată firea, care abia putea să spună:

– S-a înecat un copil domnule! Nu mai respiră!

Adrian, colegul nostru, paramedic cu experiență, tocmai se întorsese de la o intervenție și intrase în dispecerat să-și facă raportările. Aude conversația dintre dispecer și bărbat, ia căștile de rezervă pe urechi și preia apelul:

– Cu ce s-a înecat copilul, domnule?

– Cu o bomboană, dar nu mai respiră!

– Trebuie să vă calmați și, împreună, să încercăm să-l salvăm! Mă auziți?

– Avem nevoie urgent de o ambulanță!

– Domnule, trebuie să mă ascultați cu atenție! Ascultați-mă cu atenție, vă rog!

– Da! Vă ascult!

– Ce vârstă are copilul?

– 3 ani, domnule!

– O să vă rog frumos să-l luați în brațe, și să-l puneți pe brațul stâng cu fața în jos, astfel încât palma mâinii stângi să-i sprijine bărbia copilului! Ați înțeles?

Ca un ecou, se auzeau cuvintele bărbatului care dădea indicațiile primite unei alte persoane: “Pune-l cu fața în jos! Nu așa! Pe brațul stâng! Așa e bine!”

Adrian se asigură că, până aici, lucrurile sunt în ordine:

– L-ați pus?

– Da, domnule!

– Acum, încercați să-i aplicați copilului 5 lovituri cu podul palmei, între omoplați, de jos în sus! Ați înțeles? Trebuie să-l loviți de jos în sus între umeri!

Și, iar cuvintele bărbatului ca un ecou: “Loviți-l între umeri de jos în sus! De 5 ori!”

– Nu-și revine domnule! Nu respiră! Nu mai ajunge ambulanța?

– Ambulanță este în drum spre dumneavoastră! Concentrați-vă, vă rog! Haideți să mai încercăm o dată! Loviți-l pe copil în aceeași poziție! Mă auziți?

– Da, vă aud!

– Loviți-l un pic mai tare când vă spun eu! Da?

– Da, domnule!

– Haideți! Acum!

Și în liniștea care se așternuse în dispeceratul nostru, parcă se auzea bătaia din spatele copilului…

– Respiră?

– Nu, domnule!

– Haideti! Încă o dată!

Liniște deplină…

– Încă o dată! Acum!

Și dintr-o dată se aude plânsul copilului și țipetele de bucurie ale celor care făcuseră echipă să îl salveze: “Respiră! Respiră! Și-a revenit!”

Toți cei din dispeceratul nostru respiră ușurați, după câteva minuțele în care parcă își ținuseră respirația și trăiseră împreună cu familia momentele de salvare ale copilului!

Copilul a fost salvat chiar de mama lui, la indicațiile colegului nostru și ale domnului care a apelat 112, a avut stăpânire de sine, nu s-a panicat și a contribuit enorm la salvarea copilului. coral