Pe toate canalele media ni se comunică să ne protejăm pe noi și pe cei dragi de riscul infectării cu SARS-CoV-2, folosind măștile de protecție, distanțarea fizică și o igienă corespunzătoare. Există  însă o categorie de oameni, greu încercați de soartă, care trăiesc și acum din mila trecătorilor. Stau în frig, nu prind o baie bună cu lunile, și nu părăsesc colțul străzii până nu strâng un bănuț pentru o pâine. Impact.ro vă prezintă povestea emoționantă a lui Marian, care nu se desparte de cățelușa lui, cu care împarte și codrul de pâine.

Povestea emoționantă a lui Nea Marian, bărbatul nedezlipit de cățelușa lui

Marian, în vârstă de 60 de ani, doarme pe unde apucă, îndurând frigul. De mai bine de trei luni, de când un amic i-a dat foc casei, bărbatul a rămas fără nici un acoperiș deasupra capului. Lecția de viață pe care ne-o oferă acest bărbat, al cărui destin pare mai degrabă o pedeapsă, este emoționantă. Refuză cu îndârjire să meargă la centrele sociale, unde ar beneficia de o masă caldă și de un somn bun, pentru acolo nu este primită și cățelușa lui, care în nopțile friguroase i se cuibărește la piept.

Nea Marian își face veacul în zona Pieții Obor. Toată lumea îl știe. Trăiește doar din mila trecătorilor. Alături de el, stă, zgribulită de frig, cățelușa Lola. Bărbatul împarte cu acest suflețel și mâncarea, atât cât e, dar și nopțile friguroase de noiembrie. Pe Nea Marian l-am întâlnit în Parcul Obor. Cu masca trasă peste față căuta disperat prin iarbă. Nu pierduse nimic, încearca doar să își satisfacă viciul păcătos și să găsească o țigară nefumată până la capăt. Nu a îndrăznit să-mi ceară nimic, deși eram foarte aproape de el. Ochii săi blânzi îmi transmiteau mai multă emoție decât ar fi putut-o face o mie de vorbe: ”Ea e Lola mea!”, mi-a spus, cu bucurie, arătând cu degetul spre cățelușa lui, care seamănă mai degrabă cu un husky din ținuturile înghețate. 

Nea Marin, om al strazii și catelusa sa, Lola

”Soția s-a sinucis, după ce fiica noastră a suferit un transplant de inimă, în Olanda”

Bărbatul bate străzile de mai bine de trei luni de zile. Mănâncă ce îi mai oferă trecătorii miloși, iar singurele haine pe care le are, cele de pe el, le-a primit tot de la oamenii cu suflet mare.

Viața sa a luat o turnură neașteptată în urmă cu patru ani, când soția lui a decis să își pună capăt zilelor. La acea vreme, el se afla în Olanda și muncea în construcții:

”S-a sinucis după ce fata mea a făcut transplant de inimă a doua oară, în Olanda. Eram și eu plecat atunci cu ei, la muncă. Soția a intrat în depresie și a vrut să plece mai repede de lângă mine. A murit tânără, la 44 de ani. Iar eu, de atunci, am rămas pe drumuri. Măcar e bine că nu dau în cap și nu fur”, ne-a mărturisit Marian, cu ochii plini de lacrimi.

S-a întors în țară și a încercat să mai lucreze pe ici-colo, dar nu a reușit să-și găsească ceva stabil.

Amicul i-a dat foc la casă, în urma unei dispute

Greutățile vieții l-au învățat să fie altruist și să ofere, din puținul său, și celorlalți aflați la ananghie. Se  mai adăpostea într-o locuință abandonată din Strada Mașina de Pâine (sector 2), însă a rămas și fără acel acoperiș după ce amicul pe care îl luase în gazdă a dat loc casei:

”Mi-a fost milă de el și l-am primit în casă. Dormea pe străzi și acum, uite, am ajuns să dorm și eu pe stradă. Am rămas și fără acte. Am lăsat buletinul și certificatul pe masă. Nu mă gândeam eu că se întâmplă. Ne mai certam, dar nu să facem scandal. Eu știam că omul a mai dat foc. O prietenă de-a mea a fost scoasă de un alt prieten când îi ardea casa”, a mai menționat bărbatul, pentru impact.ro

Nea Marian și-a făcut culcuș în spatele blocurilor

Acum, Marian și-a făcut un culcuș în spatele unui bloc și mai primește de la oamenii inimoși câte un bănuț sau o haină purtată. L-am întrebat dacă s-a gândit să meargă la centrele sociale puse la dispoziție de Primărie, pentru a primi o masă caldă și o pernă sub cap. Dar răspunsul lui m-a blocat preț de câteva clipe:

”Ba da, dar nu mă lasă cu câinele. Mai bine prefer să dorm pe stradă. Nu am cum să o las, țin la ea ca la un copil. Ea stă lângă mine și mă păzește. Noaptea nici nu doarme. Stă pe picioarele mele, iar dacă se apropie cineva latră imediat, nu contează că e cunoscut sau nu. De ce să o las?”

Nea Marian ascultă știrile despre virușul ucigaș la un radio de buzunar

Ascultă știrile la un radio de buzunar pe care mi-l arată cu mândria unui copil care a primit o jucărie nouă. Resemnat, îmi spune că de virus se protejează cum poate, dar că nu se așteaptă să ”trăiască 100 de ani”.

Potrivit unor statistici din luna martie, la nivelul Capitalei erau 822 persoane fără adăpost, dintre care: 179 de persoane în adăposturile DGASPC de sector, 294 de persoane în adăposturile finanţate de Primăria Capitalei (Complex Integrat de Servicii Sociale pentru Adulţi Sf. Ioan şi Adăpost temporar Odesa) și 349 de persoane pe stradă. De asemenea, conform estimărilor există și un procent de 10% de oameni ai străzii care nu au fost identificați.

coral