Ioan Racolţa este un cioban cu experienţă din comuna clujeană Gilău, fiind extrem de apreciat de toată lumea, inclusiv de patronul său, asta şi pentru că – spre deosebire de alţi colegi – e lipsit de vicii şi-şi face meseria cu destoincie. Însă, la 1 ianuarie, după o dispută violentă între patronul său şi un rival de temut, cel mai potent crescător din zonă, ultimul a urcat într-un jeep şi, împreună cu un fiu al său – nici una, nici alta! – a dat cu maşina peste Racolţa, în plin câmp, aplicându-i acestuia şi câteva lovituri de furcă!

Luni, 4 ianuarie vajnicul cioban – însoţit de patronul său – păşeşte, şchiopătând pronunţat, pe coridoarele I.M.L.Cluj, în vederea consultului. Povesteşte, schimonosindu-se de durere, că la data de 1 ianuarie a fost atacat în plin câmp, printre mioare, de doi proprietari de oi – tată şi fiu – care au intrat cu jeep-ul circa 30-40 de metri, pe pajiştea luată în arendă de patronul său. Însă înainte de a-şi începe relatarea, patronul său ţine să-mi nareze faptele petrecute dinainte de acest eveniment, cele în care a fost el implicat – şi care au constituit, într-un fel, cauza violenţelor ulterioare exercitate asupra angajatului său:

„Am de la o vreme un necaz cu acest crescător din comună, care mă invidiază la culme pentru că am reuşit, în scurt timp, să-mi procur două-trei tractoare noi şi să progresez. Plus, am avut o neînţelegere – aşa a văzut-o el – de la un teren al meu, în care el a intrat şi a arat câţiva metri, pentru el, dar despre care doar i-am dat de înţeles că am observat ce făcuse, fără să fiu însă interesat prea tare, fiindcă nu doream să-l cultiv. Şi, culmea, când a fost la ananghie eu l-am ajutat, fără să-l taxez cumva – însă se vede că el nu a ţinut cont de asta, ajungând între timp să mă provoace – el şi cei doi fii ai săi – cu orice prilej.

Ei bine, pe 1 ianuarie, m-am certat – şi chiar îmbrâncit – cu unul din fiii săi, conflict aplanat de poliţia locală, prilej cu care am văzut că oponentul meu avea nasul sângerând – însă nu de la vreo lovitură de-a mea, ci, cred eu, de la o problemă anterioară certei cu mine. Ne-au pus să ne împăcam, aşa că până la urmă eu am mers în treaba mea şi el în treaba lui. Pentru ca, după numai douăzeci de minute, să fiu sunat de ciobanul meu ca să vin, de urgenţă, pentru că a fost lovit cu maşina şi apoi bătut cu o furcă”…

Şi-i face semn angajatului său să-mi povestească păţania care l-a adus la I.M.L. Cluj. Luându-şi avânt, acesta îşi începe, la rândul său, tulburătoarea sa mărturie:

„Aflându-mă pe terenul nostru, cu mioarele, pe la 11.30, numa` văd cum vine un jeep spre mine, abătându-se cu vreo treizeci-patruzeci de metri de la drum. În el se afla bătrânul patron şi celălalt fiu al lui, nu cel ce-a avut incidentul cu patronul meu. Bătrânul a coborât primul din maşină, cu o furcă-n mână şi, ocolindu-mă, ca să mă atace pe la spate, a întors-o cu coada spre mine. La rândul său, feciorul lui, venit prin faţa mea, m-a prins de gât şi mi-a dat pumni în coaste. Am reuşit, cu greu, să mă smucesc şi să mă depărtez de ei câţiva metri, moment în care am scos telefonul şi le-am spus:

„Dacă voi aţi încercat să mă omorâţi, atunci eu am să vă fac o poză”! Dar n-am mai apucat pentru că cei doi au urcat în jeep şi au accelerat, lovindu-mă şi dându-mă peste cap. De aici lovitura de la picior… M-au pus apoi la pământ, moment în care bătrânul a început să mă croiască peste tot, cu coada furcii, inclusiv în gât şi în ureche, asta în timp ce fiul îi striga să mă lovească în testicule, fiindcă loviturile date acolo nu lasă urme.

Ba, mai mult, acum pot să spun, cu groază, că roata maşinii mi-a ajuns până aproape de cap, mai erau câţiva centimetri şi ar fi trecut peste mine. Chiar şi când am ajuns la ambulanţa SMURD, dus imediat de către domnul patron, încă mai aveam noroi pe gât! Apoi salvarea m-a transportat la U.P.U.Cluj-Napoca, unde medicii mi-au acordat primul ajutor”. 

Intervine din nou patronul ciobanului, cu noi lămuriri asupra incidentului:

„Când mergeam spre omul meu, ca să-l duc la ambulanţa SMURD, ne-am intersectat cu agresorii lui şi am oprit jeep-ul nostru – tot acolo, în plin câmp. La care şi ei s-au oprit şi au coborât – bătrânul cu furca-n mână – avertizându-mă că războiul dintre noi a început şi că unul din noi va muri: eu sau el, aşa că va trebui să mă grăbesc să plec din Gilău…”

Nu durează mult şi victima este poftită în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce cu un certificat în care legiştii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri medicale. Şi, înainte de plecare, tot patronul ciobanului este cel care trage concluziile:

„Acum mergem la poliţie şi facem şi noi plângere. Ei au făcut deja vreo trei împotriva noastră, pe nişte chestii vechi de tot, de-a dreptul penibile, una dintre ele fiind numărarea căcărezelor de oi de pe terenul lor, zicând că animalele mele le-au lăsat acolo prin luna septembrie… Mai mult, susţin sus şi tare că ei nici n-au fost pe câmp, ca să-mi agreseze ciobanul – şi totul e o invenţie a noastră! Poate că le-ar ieşi figura, dacă noi n-am avea martori care i-au văzut la locul cu pricina!”

Apoi, oftând cu năduf, bărbatul dă semnalul plecării şi, însoţit de cioban, părăseşte instituţia medicală clujeană…

P.S. Marți, 5 ianuarie și-a făcut apariția la I.M.L și fiul agresorului, cel care avusese un conflict violent cu patronul ciobanului bătut. Acesta prezenta nici mai mult, nici mai puțin decât o fractură nazală, fața fiindu-i tumefiată, nu așa cum a declarat patronul ciobanului bătut, că nici nu l-ar fi atins.  coral