Pentru Mihai, un muncitor constructor în vârstă de 39 de ani, originar din judeţul Neamţ, seara zilei de duminică, 15 noiembrie, nu a fost una tocmai confortabilă! Întors din concediu, la locul de cazare din Cluj-Napoca, pus la dispoziţie de patron, Mihai  a băut un pahar în plus, glumind cu un coleg. Acest fapt l-a înfuriat peste măsură pe un conjudeţean, Cristi, al cărui fiu fusese dat afară din firmă tot după o dispută cu Mihai, astfel că, orbit de furie, acesta a ieşit din camera alăturată – călcându-l, efectiv, în picioare, pe Mihai şi fracturându-i oasele feţei, plus câteva coaste!

La cei 39 de ani ai săi, Mihai este un mucitor constructor experimentat, fiind de loc din localitatea Pusteta, comuna Unteni, judeţul Neamţ.  Acolo se află şi familia lui, compusă din soţie şi trei copii. Luni dimineaţă, acesta păşeşte, cu multă dificultate, în sala de aşteptare a I.M.L.Cluj. E îmbrăcat doar în panataloni de trening, un tricou şi şlapi în picioare, fără ciorapi, aşa cum a fost adus aseară la U.P.U., cu ambulanţa, de la căminul de pe Calea Baciului din Cluj-Napoca, acolo unde-i cazat împreună cu colegii săi.

Geme de durere şi-şi pipăie încontinuu abdomenul, în timp ce aşteaptă, cu o grimasă întipărită pe figură, să fie consultat la cabinetul instituţiei medicale clujene. Ochiul stâng îi este acoperit în totalitate de un bandaj, având oasele orbitei fracturate, iar branula pe care o mai poartă încă în braţul stâng trădează faptul că omul încă nu a fost externat, prezenţa sa aici datorându-se evadării sale din spital, doar pentru a-şi scoate certificat medico-legal şi a-şi urmări cât mai urgent, în justiţie, agresorul.

Apoi începe sămi mărtruisească împrejurările în care a avut loc incidentul, totul, printre gemete, chircindu-se de durere:

„Aseară am venit de acasă – din Neamţ – şi, în cinstea întoarcerii la treabă, am băut câteva păhărele împreună cu un coleg de muncă. Şi tot glumeam cu el, poate puţin mai direct, în stilul meu – dar nu cu rea voinţă. Şi, brusc, m-am trezit că din cealaltă cameră apare dl. Cristi, un coleg de muncă şi de apartament, mai în vârstă decât mine, cu al cărui băiat, angajat şi el, am avut în trecut nişte dispute.

Acestea au fost rezolvate repede de patron prin trimiterea lui acasă şi se vede că omul mi-a purtat pică din cauza aceea. Pot să spun că de-atunci m-a mai hărţuit în câteva rânduri, dar nu l-am reclamat fiindcă nu credeam că va ajunge să mă calce, efectiv, în picioare, aşa cum a făcut-o acum!”

Se opreşte o clipă, ca să tragă puternic aer în piept, după care continuă, cu un efort considerabil: „M-a luat la pocnit: cu pumnii şi apoi – pe când eram deja prăbuşit la pământ – şi cu picioarele! De fapt, s-a răzbunat pentru povestea cu copilul lui, nu pentru c-aş fi glumit cu colegul de muncă… Asta-i credinţa mea şi o susţin în faţa oricui”!

Curând, bărbatul este poftit în cabinet. Intră, mişcându-se în zig-zag, asemeni unui liliac. Şade înăuntru timp îndelungat, circa o jumătate de oră, după care iese ţinând în mână un certificat în care legiştii i-au recomandat o lună şi jumătate de îngrijiri medicale. Apoi, înainte de a părăsi Institutul Medico Legal, concluzionează, cu un aer de om sfârşit:

„Gândiţi-vă şi dumneavoastră, ce mă voi face de-acum încolo. Cum să mai muncesc eu cu câteva coaste rupte şi alte fracturi, ca să-mi întreţin familia? Altceva n-am de făcut decât să-i fac plângere individului, la poliţie şi să aştept să-mi facă Justiţia dreptate. Iar, între timp, singurul lucru ce mi-a rămas este să merg acasă, în Neamţ şi-o las pe soţie să-mi preia rolul până ce eu o să mă refac.”

                                                                               Sorin Grecu

coral