Feleacu: Bărbat de 47 de ani, salvat de la moarte de un caine

Incredibila întâmplare din comuna clujeană Feleacu s-a petrecut miercuri, 6 aprilie, dimineaţa la ora 6.00, în momentul  când săteanul Ioan Balea trecea pe o uliţă ca să prindă cursa ce urma să-l transporte la Cluj-Napoca. Acesta mărturiseşte că şi-a văzut moartea cu ochii după ce a fost doborât la pământ, cu o forţă incredibilă, de câinele-lup al unui vecin – şi muşcat apoi  în zona abdomenului. Iar când mai erau câteva fracţiuni de secundă până ce patrupedul – cu spume, efectiv, la gură – urma să-i atace şi beregata, bărbatul s-a trezit salvat în cel mai neaşteptat mod…

„Câinele avea, efectiv spume la gură când m-a atacat”!

Miercuri, Ioan Balea, săteanul din Feleac în vârstă de 47 de ani mărturiseşte, iluminat, pe coridoarele I.M.L. Cluj, tuturor celor care doresc să-l asculte că – deşi cu o rană profundă la stomac – în dimineaţa acelei zile s-a născut pentru a doua oară. Îşi începe bărbatul, relatarea: “Sunt om de pază la o şcoală particulară din Cluj-Napoca şi fac naveta la oraş, cu un microbuz, care mă duce şi aduce. Azi dimineaţă, la ora 6.00 mă îndreptam spre cursă, pe uliţa Măzărele, unde locuiesc împreună cu mama şi fratele meu, eu fiind divorţat. La un moment dat, ajuns la prima casă de pe uliţă mă trezesc atacat de uriaşul câine-lup al familiei Pogăcean, din vecini. L-a primul lui asalt, am reuşit să-l împing cu mâinil. A doua oară a sărit spre gâtul meu, direct la beregată şi cu mare greutate l-am înlăturat din nou. Dar, a treia oară a reuşit să mă pună jos şi m-a muşcat puternic în zona burţii. Norocul meu a fost că geaca groasă care se afla pe mine a atenuat oarecum muşcătura, altfel cîinele acela mă termina atunci. Apoi, călare pe mine fiind, a dat să-mi muşte beregata… Şi, când nu mai credeam că am vreo şansă ca să scap cu viaţă, am văzut cum câinele unui alt vecin sare în spatele lui şi-l muşcă. Moment în care câinele-lup se întoarce spre el, lăsându-mă pentru câteva secunde, îndeajuns ca să scap, începând apoi cu acesta o bătălie teribilă”. Povesteşte mai departe că, la scurt timp după atac, a ieşit din casă şi stăpânul câinelui, care l-a potolit şi apoi l-a târât înapoi în curte. “Vă spun cu mâna pe inimă, un fapt incredibil: câinele acela avea, efectiv, spume la gură şi sunt absolut sigur că în cazul în care nu-l ataca celălalt, eu la la această oră eram mort. Dar ce m-a indignat cel mai tare a fost atitudinea stăpânului – un domn mare de la Cluj, cu bani, mutat recent la noi în sat – care mi-a zis, urât  de tot: “Ce vrei, doar mai sunt câini” – insinuând că nu pot dovedi că m-a muşcat câinele lui”.

“La toţi o sărit câinele ăsta”!

Arată mai departe că, ghemuit de durere şi cu sângele şiroindu-i din abdomen, Balea şi-a sunat fosta soţie. Aceasta a venit degrabă cu un automobil, transportându-l la Clinica de Boli Infecţioase din Cluj-Napoca şi, ceva mai târziu, la Unitatea pentru Primirea Urgenţelor. “La Infecţioase am primit un antirabic, iar la U.P.U. medicii m-au pansat şi mi-au curăţat ca lumea rana. Apoi am dat telefon la postul de poliţie din Feleacu şi cei de acolo m-a sfătuit să mă prezint la I.M.L. Cluj, pentru a obţine un certificat medico-legal”, explică bărbatul. Însă, la I.M.L. omul are ghinion, pentru că medicii de la Infecţioase nu-i planificaseră încă tratamentul, iar legiştii – conform prevederilor legii – nu au avut permisiunea să-i evalueze numărul de zile de îngrijri medicale pe care să i le recomande, aşa că l-au invitat pe acesta să-şi aducă de la “Infecţioase” planificarea. A doua zi, joi, în jurul orei 10.00, Balea s-a prezentat, disciplinat, la I.M.L., însă cu o oarecare întârziere faţă de ora la care ne anunţase că va veni. “Rana mea arăta ieri urât de tot, aşa că medicii de la Infecţioase m-au reţinut în spital noaptea trecută şi abia acum mi-au permis să ies şi să-mi continui demersurile. Şi-n plus, acum voi urma un tratament strict cu injecţii, timp de mai multe zile, şi sper ca poliţia din Feleac să-l convingă pe proprietar să prezinte la spital fişa de vaccinări a câinelului, fiindcă eu n-am avut deloc spor”, declară în continuare bărbatul, cu o grimasă de durere întipărită pe figură, ţinându-şi în permanenţă palma pe abdomen. Omul este poftit de urgenţă în cabinet, de către o asistentă medicală şi – fiindcă medicii îl văzuseră şi în ziua precedentă – se întoarce având în mână cu un certificat medico-legal în care i se recomandă între 18 şi 20 de zile de îngrijiri. Ne oferim, pe loc să-l însoţim în comuna Feleacu, pentru a continua ancheta jurnalistică şi la locul faptei. Omul acceptă cu bucurie. E teribil de pornit pe proprietarul câinelui – aflându-se în imposibilitatea de a merge la muncă, nemaipunând la socoteală suferinţele şi inconfortul –  aşa că ne îmbarcăm în automobilul nostru şi pornim. Pe drum, omul îşi dezleagă şi mai mult limba: “Avem, cu toţii, mari probleme cu omul ăsta, pentru că nu vrea să dea socoteală nimănui, iar toată lumea de pe stradă este împotriva lui – mai puţin cei de la care a cumpărat pământul unde şi-a ridicat vila, care locuiesc şi ei în vecini.” Ajungem curând pe uliţa din comună unde s-a petrecut incidentul şi bărbatul îmi arată locul unde a fost atacat de patruped, după ce acesta a reuşit să sape sub gard şi să iasă afară la el. Ne deplasăm până la două case din vecini şi-i abordăm pe proprietari. Unul este chiar fratele victimei, Alexandru, care săptămâna trecută a scăpat de colţii fiarei doar pentru că avea la el o bătă. “De două ori a sărit la mine, când am trecut pe aici cu bicicleta, iar când l-am avertizat pe stăpân să-şi ţină câinele închis, acesta a zis că în curtea lui face ce vrea. Oricum, la toţi care locuiesc pe strada Măzărele o sărit câinele ăsta, care e la fel de rău ca stăpânul”, explică bărbatul, gesticulând. Observ, în proximitatea noastră, o femeie în vârstă, al cărui nume e Paula Moldovan, care-şi lucrează pământul cu o sapă, aşa că şi o interpelăm şi pe ea. “Cîinele ăsta da, îi foarte rău. Stăpânul îl lasă în curte, unde n-au gard bun şi iese pe sub gard şi ne atacă. O mai ieşit la noi, la vecini  – şi mai nou, când aducem copiii de la şcoală, de cele mai multe ori mergem înaintea copiilor, ca să nu mai sară la ei”, povesteşte indignată, la rândul său, femeia. Încercăm să luăm legătura şi cu stăpânul câinelui, însă din păcate la gospodăria acestuia nu este nimeni prezent. Curând îl întâlnim prin preajmă, zburdând în voie, şi pe câinele erou.  Ne apropiem fără teamă de el, iar el ne priveşte încrezător, direct în ochi. E singur acasă, stăpânii fiindu-i plecaţi la muncă şi, de parcă ar înţelege ce dorim de la el, se apropie de noi fără griji. “Dacă nu era câinele ăsta, după cum vedeţi dintr-o rasă incertă dar cu inimă atât de mare, la această oră eram mort”, repetă obsesiv Balea, studiindu-l cu admiraţie. Nemaiavând altceva de făcut în zonă, urcăm în maşină şi  – după două minute de circulat pe uliţele întortocheate – îl  lăsăm pe bărbat la postul de poliţie din comună, ca să întocmească plângerea penală împotriva stăpânului câinelui-lup. Apoi, demarăm în viteză, îndreptându-ne spre Cluj-Napoca, arată Gazeta de Cluj.