Raluca Vlaicu, profesoară de limba și literatura română la un liceu din Cluj-Napoca a relatat impresiile părinților, profesorilor și ale copiilor din oraș după primele zile de școală în pandemie.
„Că a început școala, nu este un secret pentru nimeni. “Bine că a început”, vom spune cei mai mulți. Problema e că a început “în orice condiții” și într-un haos generalizat.
1. Adevărurile de la școală ale părinților: copiii au un program haotic; merg la școală pe serii, la ore diferite, cu ore scurtate; nu au voie cu pachețel cu mâncare; suntem într-o continuă fugă în a duce și a aduce copiii de la școală; cei care au mai mult de un copil nu mai pot merge la serviciu; programul copiilor dintr-o familie nu coincide; nu are cine să-i supravegheze acasă; nu știm cine și cum dezinfecteză clasa; cei care stau acasă, în program hibrid, nu înțeleg nimic din ce se predă în clasă; aparatura e de slabă calitate și se pierde conexiunea la internet; nu știm cum vor învăța copiii din Clasa I să scrie, o parte din ei fiind în online; școala nu face nimic pentru noi, copiii nu au primit aparatura promisă de minister.
2. Adevărurile de la școală ale elevilor: cei mici nu se pot juca, nu se pot atinge, nu pot socializa; le e dor să fie cu toții; nu pot ieșii cu toții în pauză; merg la școală după orare și programări haotice; le e foame și nu pot mânca, cei de acasă, din online sunt ca într-o vacanță; obosesc la calculator/tabletă; la ora de educație fizică nu au materiale, trebuie să își aducă fiecare mingea lui; unii stau “în cuști”(a se citi panouri de “pepsiglas”); nu își pot îmbrățișa învățătoarea, nu pot să-i dăruiască desenul muncit cu drag, în pauză; stau singuri acasă sau în fața școlii, așteptându-și părinții.
3. Adevărurile de la școală ale profesorilor: clase împărțite și ore dublate, dar neplătite; muncă voluntară; au devenit personal de serviciu care dezinfecteză și curăță; nu se pot apropia de elevi, nu îi pot ghida; pe cei mici nu îi pot realmente învăța și dezvolta abilități, nu au parte de nicio lege care să-i protejeze și să le apere statutul; sunt expuși în mod continuu riscului infectării; nu au parte de dotările promise și nici de respectarea legii salarizării; pentru toate problemele din școală, ei sunt de vină, în fața părinților.
4. Adevărurile din școală ale directorilor: norme vagi cu privire la organizarea începerii noului an școlar, în condiții de pandemie; lipsa sprijinului real din partea autorităților; prevalarea de orice formă de răspundere, din partea autorităților; întârzierea publicării normelor, metodologiilor; lipsa investițiilor; obligativitatea de-a înjumătățiți efectivele claselor, fără a dispune de spații suficiente sau adecvate și fără personal didactic/auxiliar suplimentar; subfinanțarea sistemului; imposibilitatea de-a crea o punte de comunicare și colaborare între școală și societatea civilă, datorată distrugerii imaginii și calității învățământului, din ultimii 30 de ani.
Acestea sunt feedback-urile culese, după primele trei zile de școală ale elevilor, și primele 2-3 săptămâni ale profesorilor. Sunt curioasă ce mai putem adăuga acestei liste, apoi putem veni și cu propuneri”, a scris Raluca Vlaicu.
CITEȘTE ȘI:
Profesoară din Cluj: „Am decis să nu mai aștept, să nu mai sper nimic de la autorități”
