Jurnalista buzoiană Cristina Sterian a vorbit despre experienţa de pacient diagnosticat cu COVID-19. Din experienta traită, Cristina spune că la ea a inceput ”cu o durere cicălitoare de frunte, care nu ceda cu nimic”. Mai apoi cu tendinţa de a-şi drege vocea, a continuat cu internarea în spital cu ”o uşoară stare febrilă, nimic mai mult”, apoi cu îmbolnăvirea celor doi copii şi a soţului.

Odata cu agravarea stării sale de sănătate şi ”dezastrul”, adică afectarea pulmonară de 20-30% şi dependenţa de masca de oxigen.

Jurnalista buzoiană Cristina Sterian despre coronavirus

”M-a lovit! M-a lovit cum nu credeam că o s-o facă!”, îşi începe jurnalista relatarea experienţei cu boala, sub titlul ”Pacienta din salonul 13”.

”Poate am greşit, însă ce părinte nu-şi doreşte să-şi bucure copilul de ziua lui? Bănuiesc că nu atunci a fost însă problema, ci a doua zi, atunci când oameni dragi sufletului nostru ne-au vizitat, spunând, la un moment dat, printre altele, că la inceput de săptămână, unul dintre ei a avut o jenă în gât, probabil „de la apa rece”, dar şi că o rudă apropiată nu s-ar simţi bine. Nu m-am alertat atunci, sub nici o formă.

La câteva zile distanţă de acest moment, eram deja toţi 4, ai mei, contacţi direcţi ai unui caz confirmat. Am avut inspiraţia de a nu mai merge la serviciu, m-am izolat şi a început aşteptarea.La mine totul a început cu o durere cicălitoare de frunte, care nu ceda cu nimic, apoi cu tendinţa de a-mi drege vocea. Eu, vorbitor de radio de vreo 20 de ani, am această problemă, însă în contextul dat mi-am dat seama că e mai mult decât banala mea răguşeală.

Am stat închisă în dormitor, în timp ce soţul meu a dus singur grija copiilor dar şi pe a mea, de a avea tot ce-mi trebuie în camera unde eram izolată. A urmat testul şi, fără prea mari surprize, rezultatul. Ştiam, simţeam cum virusul îmi inundase deja organismul. Mă ustura nasul când respiram, durerea de gât era nemaitraită. Vestea bună era că Sara, testată odată cu mine, era negativa. Încă!”, povesteşte Cristina Sterian.

Jurnalista spune ca la plecarea spre spital era într-o stare bună. ”Saturaţie bună, o uşoară stare febrilă, nimic mai mult”, însă ”după câteva zile în care totul a mers bine, cu afectare pulmonară sub 5 la sută şi analize „un pic ciupite”, s-a produs dezastrul. Dupa declansarea furtunii de citokine i s-a alăturat în aceeaşi rezervă, în patul vecin, fiul său Rareş, care a împlinit 12 ani în spita şi, a primit cadou bomboane de la asistentele medicale, tot ele fiind şi celea care i-au cântat ”La mulţi ani” şi l-au îmbărbătat.

”Odată declanşată furtuna de citokine, a început dezastrul şi lupta lor, a medicului Micu Bogdan, a dr. Răduţă si a asistentelor de a mă salva. Crp-ul, analiza care arată inflamaţia din corp, sărise peste 74, afectarea pulmonară depăşise 20 – 30 la sută. Cu o tenacitate incredibilă, fără a mă panica mai mult decât e cazul, dr. Bogdan Micu a început să pompeze în organismul meu tot ce credea şi spera că mă va ajuta. Antibiotice, antivirale, apoi plasma hiperimună pentru care îi mulţumesc Dr. Craciun Adriana şi celor care şi-au făcut timp să doneze după ce au trecut prin boală. Au fost zile bune în care am respirat prin masca de oxigen, cu butelia lângă pat. A fost o bătălie incredibilă, despre care abia acum încet, încet, încep sa-mi vorbească salvatorii mei în alb”, scrie Cristina Sterian.

Cum se simte acum jurnalista buzoiană Cristina Sterian

”Am mâinile şi burta pline de vânătăi şi înţepături, dar sufletul plin de recunoştinţă pentru cei care m-au salvat. Sunt sigură că pentru mine greul nu a trecut. Plămânii sunt afectaţi. Şi inima mi-o ia la trap deseori. Plus insulina la pachet. Sunt răguşită, tuşesc, obosesc. Nici vorbă de muncă prea curând. Urmează o perioadă de recuperare, investigaţii peste investigaţii şi credinţa că Dumnezeu mă va ajuta, în continuare”, afirmă Cristina Sterian.

Cristina are si un mesaj pentru cei care neagă existenţa virusului: ”Cine nu crede în Covid să vină în secţia de Boli Infecţioase Buzău, dar fără echipamente, fără mască, şi să respire alături de noi, cei pe care nemernicul ne-a lovit pentru că, la un moment dat, am lăsat garda jos. Să vină aici să vadă cum lucrează omuleţii albi, salvatorii, cum le curge transpiraţia prin costume şi prin cele 2 – 3 perechi de mănuşi, cum se chinuie să-ţi găsească venele şi cu toate acestea cum găsesc puterea să zâmbească, să-ţi spună o vorbă bună, să te facă să nu te simţi un ciumat”.

Cristina Sterian averizează că această boală, COVID-19, ”există şi pândeşte”

”Feriţi-vă, fraţilor! Nu e o glumă, nu bagatelizaţi situaţia în care ne aflăm. Daţi-vă un restart. Avem timp de petreceri, ieşiri, revelioane. Important e ca acum să ieşim cu toţii la numărătoare. Purtati mască! Protejaţi-vă! Staţi cu familia! E cel mai preţios lucru. Lăsaţi medicii să-şi facă treaba şi rugaţi-vă pentru ei! Lăsaţi conspiraţiile. O mască nu vă îngrădeşte nici un drept, nici o libertate. Vă spune pacienta din salonul 13, care era să pice în război. La 40 de ani, fără prea mari probleme de sănătate. Poate doar prea pornită, prea în vrie, prea să le facă pe toate…..”, îşi încheie jurnalista postarea de pe Facebook. coral