In anii 70 erau in magazine, 10 -20 de feluri de salam, de branza si de carne…Portocalele, Bananele, Merele, Perele, Ciresele (cand era sezonul) si orice fel de alte fructe romanesti se gaseau din abundenta …
Mancam 3-4 mere ori de cate ori veneam de la scoala dupa ce mancam de-amiaza. Era un fel de felul III.
Penuria a inceput DUPA anii 80. In anii 70, bananele, portocalele dar si fructele romanesti erau peste tot. Tot ce scriu altii, cum ca nu era asa, e o minciuna grosolana.
Iata o astfel de minciuna: „Primele mele triste amintiri din „iepoca” comunista sunt de la cativa anisori, 6-7, in anii ’70, cand asteptam cu stoicism sa se coaca pe sifonier putinele banane pe care le puteau gasi parintii mei la Alimentara si care mai intotdeauna erau verzi, necoapte”
Nici vorba de asa ceva in anii ’70. Puteai cumpara banane, portocale, grapefruit-uri sau lamai cate vroiai. E o minciuna ca erau „verzi”…Cele verzi au aparut mult dupa anii ’80, ca mai apoi sa dispara de tot…Ne faceam in mod curent acasa suc de lamaie, storcand cu mana lamaile naturale, punand apa si doua lingurite de zahar. Sucul era minunat. Si aveam si un pahar inalt si perfect cilindric. Cand vroiam sa fie sucul si mai bun storceam doua lamai. Mai ales dupa ce fugeam cateva ore prin praf, la fotbal, era minunat.
Intre anii ’70-’80, cu 4-6 lei iti luai 100-200 de grame de salam sau parizer – si alea de atunci, nu erau deloc mizeriile de azi cu e-uri , mate si zgarciuri tocate….Pe clasa 2-a – 3-a, mergeam in pauza mare la magazin si ne luam corn cu salam cu doar cativa lei…Imi lasa mama maruntis sa-mi iau ceva de mancare.
Am fost in tabara cu scoala sau cu liceul, aproape in fiecare an, incepand din clasa IV-a …O tabara costa intre 300 si 500 lei 10-12 zile.
Intretinerea la bloc (3 camere) era de 50 lei vara si in jur de 100-120 lei iarna…salariul minim era de 1800 de lei apoi s-a facut 2000 de lei…Salariul mediu era de 2500 de lei…NET: impozitul pe salariu si orice alta taxa au fost scoase.
Venea stomatologul la scoala si ii consulta pe copii si ii programa pe copii la cabinetul dentar.
La gravide mergea medicul acasa sa le vada si inainte si dupa ce nasteau.
Te lua politia de pe strada daca nu munceai…si-ti dadea un loc de munca. Te urmareau mai apoi sa vada daca te duci la servici. Nu exista somaj.
Foarte, foarte multi oameni primeau case de la stat (apartamente) pentru care plateau chirii MODICE – chiria era de aprox. 50 de lei pe luna.
Un bilet de autobuz era in anii ’70 – 50 de bani , in anii ’80 a ajuns 1 leu, in 1989 a ajuns 1.20 lei
Sunt antibolsevic ca optiune politica, dar NU CU MINCIUNI se scrie istoria….Da, a fost frig in ultimii ani si magazinele au fost goale. In ele se mai gaseau doar macaroane si conserve de peste…Dar nu a fost tot timpul asa.
Imi amintesc cand in anii 1987-1989, in plina penurie de alimente, imi cumparam conserve de peste amintindu-mi de cornul minunat si de salamul gustos ce-l mancam candva. Sincer nu era rau nici pestele: atat cel marinat cat si cel in ulei erau foarte bune. Dar nu puteai manca doar peste.
Curtea scolii era permanent deschisa inclusiv in vacante. E o crima ca astazi curtile scolilor si salile de sport stau inchise, cu lacatul pe ele, in timp ce copiii n-au unde se juca. Asta o decid azi oameni, care nu s-au jucat niciodata, in curtea scolii sau intre blocuri, cand au fost mici.
In curtea scolii se juca fotbal de dimineata pana seara (mai putin daca aveau unii ore de sport si nu faceau sport in sala)…
Mergeam vara si dadeam cu mingea si racheta de tenis la peretele scolii, undeva in zona unde nu erau geamuri…Nu mi-a zis nimeni niciodata nimic…La strand un bilet pentru o zi intreaga era pentru un copil 3 lei apoi catre 1989 s-a facut 5 lei…Cu toate astea, recunosc ca mai si saream gardul impreuna cu alti copii.
Nu de putine ori se spargea la scoala, din greseala, cate-un geam de la o minge de tenis sau de fotbal si nu era nici un scandal : se-nlocuia geamul si gata. Bicicletele erau peste tot: copiii aveau Pionier, Pegas sau Tohan. Patinoarele la fel: canta muzica uneori, si-ti dadeau ceai cald.
Cu siguranta am avut o copilarie foarte fericita si n-am vazut in jurul meu copii care sa nu aibe una la fel…Si am crescut intr-un cartier obisnuit intr-un oras prafuit de provincie.
Vorbesc ca unul care am trait vremurile alea ca si copil…
Nu poate veni un MINCINOS sa spuna ca de-abia puteai cumpara cateva banane verzi in anii 70
In 1989, profesorii aveau salarii intre 2200 si 3500 de lei (mama era profesoara) dupa vechime si gradele pe care si le puteau lua.
Inginerii erau cu ceva mai bine platiti ca profesorii cu aceeasi vechime in munca.
Un debutant incepea intotdeauna cu salariul minim (1800 si mai apoi 2000 de lei). Dar dupa cateva luni era trecut pe primul nivel de salarizare din specializarea lui.
La televizor se transmiteau in anii 70 aproape toate competitiile sportive TENIS, FOTBAL, RUGBY, ATLETISM, OLIMPIADE etc…erau filme americane si englezesti cate vrei: seriale, foiletoane, cinemateca etc.. ..programul incepea la 10-11 dimineata si mergea pana la 24 sau la 1 noapte…reducerea programului s-a petrecut treptat dupa anii ’80.
Meciurile lui Ilie Nastase de la Turneul Campionilor erau transmise in direct noaptea la 1, 2, 3 dimineata. Ca si notele de 1.00 (nu era loc pe afisaj) ale Nadiei Comaneci, de la Olimpiada de la Montreal. Cand juca Dobrin, doar un simplu meci in campionat, strazile se goleau si mergeam sa-l vedem. Ce sa mai spun de Craiova lui Balaci sau de Steaua?
Siguranta, noaptea pe strazi, era maxima …te-ntalneai cu un militian, daca nu la prima straduta, atunci la a doua…Cinematografele, strandurile, terasele, cofetariile toate avea preturi modice: o prajitura costa 2.50 – 3 lei. Erau si cu 1.50 dar si mai bune si mai mari cu 4-5 lei. Savarinele imi placeau cel mai mult si nu erau scumpe. Si Dobosurile erau bune sau Indienele.
Despre ce vorbim? Tara DUDUIA de noi CONSTRUCTII..erau MACARALE peste tot …
Noi cartiere de locuinte se ridicau peste noapte in fiecare oras….Mi-amintesc cum ne jucam cateodata seara, urcand fugind scarile de beton nefinisat, prin blocurile aflate in constructie.
Trenurile pe distante lungi ajungea cu 2-3-4 ore mai repede ca azi…
Cu un salar MEDIU iti putea face lejer un concediu de 10-12 zile la mare
E adevarat: la orele de varf autobuzele erau aglomerate.
Cartile din Biblioteca pentru Toti erau 5 lei bucata. S-a tiparit atunci aproape toata Literatura Nationala si Universala. Plus carti de filozofie, de istorie sau de critica. Cand luau salariul, tata si mama veneau fiecare cu sacosa cu carti acasa, asa cum veneau cu rosii si ardei.
Si erau carti una si una. Mai tarziu, cartile din Biblioteca pentru Toti au devenit 10-12 lei. Dar nici asa nu erau scumpe. Cea mai buna revista era Secolul XX. Mi-o amintesc si acum, ca o cumpara mama si mai citeam si eu din ea. Era groasa cat o carte, cu articole tot unul si unul. Asa o revista nu mai avem azi.
Ne duceau cu scoala, la Cinematograf si la Teatru. Excursiile cu scoala erau cel putin una pe trimestru. Pe stadioane copiii aveau intrarea libera. La noi in oras, echipa juca in Divizia C si cateodata, mai intra si-n B. Dar eram cu totii mandri de ea.
A NU SE CONFUNDA ANII 70-80 CU CRIMELE BOLSEVICE DIN ANII 50….CARE AU FOST DE GROAZA. Ce mi-au povestit parintii si bunicii mei intrece orice inchipuire.
Laptele (despre care unii mint in alte articole „ca plangeau dupa el”), ti-l lasau cei de la fabrica, in fiecare dimineata direct in scara BLOCULUI…
Puneai sticla goala in niste ladite si gaseai dimineata, O ALTA STICLA PLINA. Pretul in anii ’70-’80 – 2.20 lei litrul apoi s-a facut prin anii ’80 – 3 lei…apoi a fost 3.30
Banii ii lasai intr-o cutie de carton (nu-i fura NIMENI cum nu fura nici laptele din ladite), sau suna cel cu laptele o data pe saptamana la usa…
Dupa anii ’80, chestia asta a disparut…
Dimineata ma trezea cateodata, zgomotul celor care veneau cu lazile cu lapte la fiecare bloc. Ajungeau la noi la bloc sa ia sticlele goale si sa le puna pe cele pline cu lapte intre ora 6:00 si 6:30.
Admiterea la liceu si la facultate au fost printre cele mai corecte si mai bine organizate concursuri la care am participat. La fel erau si Olimpiadele scolare. Nu conta statutul social al celor care dadeau examen.
Si, atentie: eu am crescut intr-un oras de provincie din ARDEAL, nu in BUCURESTI si nici in vreo capitala de judet…Dar era LA FEL peste tot.
Ceea ce va povestesc eu AM TRAIT. Ce va povestesc SUNT FAPTE nu e apologie, nu e propaganda …sunt fapte.
AM POVESTIT exact ce am trait. …Nu conteaza ce regim a fost sau ce regim ar fi fost : As fi spus exact ce am trait indiferent de regim. Cine va spune ca n-a fost asa VA MINTE.
Desigur o poveste separata ar trebui scrisa despre magazinele ajunse aproape goale dupa anii 1985…
Daca in 1973 ar fi fost O PENURIE MASIVA de Portocale in Romania cum va mint unii, credeti ca ar fi aparut in 1973 cantecul O PORTOCALA ? Ca sa trezeasca ura si indignarea oamenilor?
Interpret Anda Calugareanu, muzica Marius Teicu, versuri Ovidiu Dumitru. Melodia a fost compusa in 1973, si data in premiera la TVR, realizator Alexandru Bocanet. Melodia s-a bucurat de mare succes in spectacolele live, cu doua si trei bis-uri la fiecare spectacol.
