@ Un copil de 14 ani a murit strivit de capacul de beton al fosei septice din curtea scolii din Alunu, Valcea. @Gaura nu era securizata, dar directoarea si fostul primar dau vina pe ”teribilismul” baiatului. @La aproape cinci ani de la moartea lui Claudiu Cristea, langa crucea lui din curtea scolii pasc cai.

Comuna Alunu se afla in partea de vest a judetului Valcea. Zona este una miniera, iar cladirile de locuinte sunt vechi si darapanate. Totul pare vechi si prafuit in Alunu. Aerul este murdar, iar strazile sunt pustii.

Tineri nu prea sunt. Au migrat catre orasele mari, spun localnicii. In comuna au ramas cei mai in varsta, care nu mai au nici puterea, nici timpul sa o ia de la capat.

Dar Claudiu Cristea avea toata viata inainte. Avea putin peste 14 ani cand a murit. Era elev in clasa a opta la scoala din Coltesti, un sat cuprins in comuna Alunu.

Pariu cu viata

Pe strada principala din sat sunt doua cladiri scolare, de-o parte si de alta a drumului. Una la deal, cealalta, la vale. Intr-una functioneaza scoala gimnaziala, in cealalta, gradinita.

In 2014, elevii au fost mutati in cladirea gradinitei, cea din vale, pe perioada renovarii celeilalte cladiri. In curtea din spate sunt depozitati, intr-o magazie, carbunii folositi pentru centrala, iar mai incolo, chiar in fata magaziei, este fosa septica prin care se face vidanjarea. Acolo s-a intamplat nenorocirea.

Fosa nu mai functiona atunci, era goala.

Era vineri, 26 septembrie, pauza de la primele ore, iar Claudiu si colegii lui jucau fotbal. La un moment dat, pustiul de 14 ani s-a apropiat de capacul de beton care acoperea gaura si a strigat catre prietenii lui: ”Pariu ca pot sa-l ridic?”.

Dala avea in jur de jumatate de metru patrat si putea fi usor data la o parte chiar si de un copil mai vanjos.

In clipa urmatoare, Claudiu avea capul spart de placa ce cantarea cateva zeci de kilograme si nici prietenii lui, nici medicii care au sosit la fata locului nu au mai putut face nimic pentru a-l salva.
Omniprezentul nume Boeangiu

In urma accidentului a fost deschis un dosar penal in rem pentru ucidere din culpa, neglijenta in serviciu si abuz in serviciu. Autoritatile nu au gasit nici un vinovat, astfel ca dosarul a fost clasat in februarie 2017. Familia lui Claudiu a facut insa apel, iar in luna mai a anului trecut dosarul a fost redeschis, de aceasta data doar pentru ucidere din culpa.

Inspectoratul Scolar Valcea a facut propria ancheta si spune ca a luat imediat masuri. A trimis un psiholog care sa discute cu elevii si profesorii, a angajat o firma de paza, a securizat fosele septice de pe langa cladirile scolilor cu bare de metal si lacate si a montat un gard metalic intre cladirea gradinitei si curtea din spate, toate astea la solicitarea Avocatului Poporului, care s-a autosesizat.

Directorul de atunci al scolii din Coltesti si-a dat demisia la scurt timp dupa accident.

Comuna Alunu este mica, numara vreo 4.000 de locuitori la ultimul recensamant din 2011. Este genul de loc in care toata lumea cunoaste pe toata lumea.

Primar in acea perioada era Vasile Boeangiu. Directorul scolii din Coltesti era chiar fratele primarului, Ioan Boeangiu, in timp ce functia de director adjunct o ocupa sotia edilului, Cecilia. Aceasta este acum director la aceeasi scoala, post obtinut in urma unui concurs pe care, spune ea, l-a castigat anul trecut.

Boeangiu a ramas fara postul din primarie in 2015, dupa ce a fost gasit incompatibil de catre Agentia Nationala de Integritate: era si primar, si farmacist in acelasi timp.

Tot la farmacia veterinara CeciFarm din comuna, chiar de langa primarie, l-am gasit si noi intr-o dupa-amiaza de marti.
„A avut o doza de teribilism”

”Nici nu vreau sa-mi amintesc. A fost unul dintre cele mai dificile momente din viata mea. Si acum cand vorbesc… e groaznic”, au fost primele cuvinte pe care ni le-a spus primarul cand am intrat in farmacie si i-am explicat de ce il cautam.

Vinovati nu exista, spune el.

”Totul era in regula din punct de vedere legal, cine s-ar fi gandit ca un copil de 14 ani ar vrea la un moment dat sa ridice capacul de beton mai greu decat el insusi?”.

”Da, nu era imprejmuita. Dar in orase sunt atatea guri de canal in mijlocul strazii, ce facem, ne apucam sa montam garduri pe toate strazile si trotuarele?”.
Tot copilul poarta „cea mai mare parte din vina”, crede fostul primar

Vina de a juca fotbal langa o fosa septica nefunctionala, neinchisa cu lacat si neimprejmuita cu gard. Pe langa ea au stat ani buni imprastiati carbunii folositi la incalzirea unitatii de invatamant, povestesc fostii colegi ai lui Claudiu.

Iar sotia ii da dreptate. Claudiu nu era un copil-problema, dar ii placea sa fie in centrul atentiei, era ”teribilist”.

”Copilul avea ceva iesiri din acestea de teribilism, da… Cu un an inainte sparsese un geam undeva la scoala”, povesteste directoarea scolii din Coltesti.

Despre teribilism vorbeau cei doi si in 2014, cand a avut loc accidentul. Mai grav, cei care ar fi trebuit sa se asigure ca elevii sunt supravegheati si mai ales ca nu au acces la fosa septica spun ca nimeni nu e vinovat si ca ”asa a fost sa fie”.

Romania riscului

”Asa a fost sa fie” pare sa fie laitmotivul mortilor care nu ne par iesite din comun. Accidentele de orice fel, luate separat, ori decesele din cauza diverselor boli, le consideram simple hazarduri, insa impreuna duc la statisticile ingrijoratoare care ne plaseaza negativ pe primele locuri intre tarile europene.

De altfel, avem printre cele mai scazute sperante de viata din UE. Mai exact, 75,3 ani, fata de 81 de ani media europeana, arata Strategia Nationala pentru Dezvoltarea Durabila a Romaniei 2030, document al Guvernului.

Suntem pe primul loc in Europa si la numarul de morti in accidente rutiere. Aproape 2.000 de romani mor anual pe sosele.

Sa nu mai vorbim despre numarul record de scoli care au inca toalete in curte: peste 2.300.

Dar asa a fost sa fie.

„Sufletul si viata mea”

Au trecut aproape cinci ani de cand Claudiu nu mai e, insa pe peretele exterior al casei familiei sale inca sta o fotografie alb-negru care il infatiseaza zambind, cu ochelari de soare la ochi, prinsa de o panza de doliu. In aprilie ar fi implinit 19 ani.

”Era un copil de nota 10. Ii placea sa munceasca, sa mearga cu taica-su la munca, in constructii, sa aiba banul lui. Si in dimineata respectiva mi-a zis: «Mami, mie nu imi dai bani?» Iti dau, mami, dar nu am schimbat. Si mi-a zis: «Lasa, mami, ca zisai asa, sa vad ce zici». Ca oricum am banii mei munciti cu tata”, isi aminteste Claudia Cristea ziua in care fiul ei a plecat la scoala si nu s-a mai intors.

Are poze cu el peste tot prin casa si se uita la ele in fiecare zi, ca la icoane.

„Era sufletul si viata mea”, repeta mama.

De ce s-au luat masuri de siguranta si protectie abia dupa ce a murit un copil? Asta este intrebarea ce roade un parinte care si-a pierdut cel mai mic dintre cei trei fii.

Vede vinovatul in profesorul de serviciu, care nu si-a facut datoria de a-i supraveghea pe cei mici, dar si in dezinteresul celorlalti dascali si al primarului.

Pe masa din bucatarie, acolo unde ne-a primit, mama a asezat mai multe fotografii cu Claudiu. Le priveste si plange.

„Ne-au spus ca tot ce se intampla la scoala ramane la scoala”

Desi primarul si sotia sa, actuala directoare a scolii, spun ca elevii nu aveau ce sa caute in spatele gradinitei in care fusesera mutati in acel an, pentru ca nu era loc de joaca, colegii lui Claudiu spun altceva.

Nu exista nici un gard care sa-i impiedice sa intre in acea zona si nici nu li s-a spus ca nu ar avea voie. Mai mult, acolo existau doua porti de fotbal, deci joaca in acel loc parea un lucru natural.

    Noi trebuia sa-i supraveghem pe copiii de la gradinita. Noi trebuia sa-i ducem la toaleta. Ei erau mici, noi eram in clasa a 8-a si noi eram ceva gen: Nu va duceti acolo, nu va duceti acolo. Nu aveau ei, profesorii, treaba sa supravegheze copiii niciodata. Stateau la cafele si la barfa”, povesteste unul dintre colegii lui Claudiu.

La o saptamana de la acel incident, a mai fost gasita o problema la o alta fosa septica, la cladirea principala a scolii, la cea din deal, povestesc ei. Copiii au vazut un sarpe sub capacul fosei. S-au speriat, au tipat, iar profesorii au fost alertati.

I-au bagat imediat pe copii in clase si li s-a spus ca tot ce se intampla la scoala ramane la scoala. Ba mai mult, ar fi incercat sa-i convinga pe elevi ca acolo nu era nici un sarpe.

Cioburi, gunoaie, moloz si cai

”Cu lacrimi iti udam mormantul, ne doare c-ai plecat. Vei fi mereu al nostru inger, te vom iubi neincetat”. Sunt cuvintele scrise pe crucea pe care familia copilului a montat-o la locul mortii. Claudiu zambeste dintr-o fotografie. Are parul blond si poarta o camasa in carouri. In jurul crucii sunt lumanari si flori din plastic colorate.

Fosele de la cele doua cladiri scolare au fost acoperite cu capace grele din beton, inchise cu bare de metal si lacate. Insa problemele nu au fost nici pe departe complet rezolvate.

Pe terenul de fotbal din spatele scolii nu gasim mingi sau alte echipamente sportive, in schimb ne lovim de cioburi si moloz. Instrumente care in imaginatia unui copil pot deveni jucarii si care foarte usor pot provoca accidente.

In curtea cladirii din deal, acolo unde functioneaza scoala gimnaziala, langa terenul de fotbal, zac mormane de moloz si peste tot sunt imprastiate cioburi si gunoaie.

Absurdul merge mai departe, iar in curtea din spate a gradinitei, unde a murit Claudiu, pasc linistiti doi cai. Nu se stie daca au intrat singuri acolo, din neatentie, ori au fost bagati chiar de proprietarul lor direct pe poarta legata cu o sarma subtire.

Intrebata despre asta, directoarea ne-a spus ca pe acel teren nu mai au acces copiii, ci doar personalul autorizat care se ocupa de centrala termica.

Cand am adus vorba despre molozul din curtea scolii si cioburile ascunse prin iarba, directoarea a recunoscut ca nu stia despre ele, cu toate ca sunt ”femei de serviciu, oameni acolo” care ar fi trebuit sa o anunte.

„Greu, foarte greu. Cand vad copii si pe colegii lui si cand vad ca vine microbuzul scolii…”

Desi au trecut cinci ani, ranile lasate de moartea lui Claudiu mai au mult pana se se vindece. Pe 4 aprilie ar fi implinit 19 ani, ar fi fost deja in primul an de facultate si ar fi primit pachet cu mancare de acasa si ceva bani de buzunar. Insa tot ce are acum familia lui Claudiu este amintirea constanta a mortii lui timpurii de fiecare data cand vine microbuzul care duce elevii la scoala.

In ultimii sapte ani, opt copii au murit dupa ce au cazut in fosele septice, fie in curtea scolii, fie in curtea casei.

Saptamana viitoare, Libertatea va publica alte patru povesti ale unor copii pe care ignoranta i-a ucis: Nicoleta, din judetul Dambovita, care a murit la doar opt ani pentru ca scoala sa aiba in sfrasit toalete in interior. Cristian, din judetul Hunedoara, a carui moarte la varsta frageda de 6 ani nu a reusit sa determine o institutie publica sa investigheze de ce pe terenul ei este o fosa nesecurizata. Gabi si Ionela, amandoi mai mici de 3 ani, din Sibiu si, respectiv Vaslui, care au avut nenorocul de a se naste in saracie.

sursa:libertatea.ro coral