Uneori actionam impulsiv, ne hotaram destinul intr-o clipa, dupa care avem timp sa regretam… toata viata. intre mine si Dan era o relatie strict fizica, de fapt asa ma „antrenasem” sa cred, din dorinta de a nu suferi, in cazul unui esec. Asa mi-a fost mult mai usor sa accept cererea in casatorie a fostului meu iubit, Ovidiu, care, credeam eu, imi era sortit.
Mara si Dan erau prieteni din liceu, dar si copilarisera impreuna. Trecusera prin diferite etape. Au avut perioade in care s-au certat, s-au sicanat, s-au neglijat, s-au prefacut ca celalalt le este indiferent, pana cand, intr-o buna zi, si-au dat seama ca, de fapt, se iubesc, s-au aruncat intr-o patima devoratoare care a durat cativa ani, erau pe punctul de a se casatori, dar… fara ca cineva sa priceapa ce s-a intamplat, pana la urma n-au mai facut-o. Au devenit prieteni buni, ca doi frati, isi spuneau absolut tot, isi dadeau sfaturi, plangeau unul pe umarul celuilalt cand aveau vreo suparare…
Dan s-a angajat la noi la firma, unde a fost bine vazut si bine primit de la bun inceput, pentru ca era un om muncitor, inventiv si dispus sa puna munca mai presus de orice. Relatia noastra s-a infiripat rapid; ne-am vazut, ne-am placut si am devenit un cuplu. Nu ne-am mutat impreuna pentru ca tata era seful lui si nu voiam sa facem prea multe valuri cu idila noastra, mai ales ca tata era de parere ca nu trebuie sa amestecam lucrurile. Ne-a fost bine pana cand Dan s-a decis s-o ajute pe prietena lui de-o viata, pe Mara, despre care imi vorbise de multe ori, poate chiar de prea multe ori, si a adus-o la noi la firma.
La inceput, intre mine si ea s-a instalat un fel de raceala politicoasa. Dan nu o mai vazuse de ceva vreme, de cand plecase din orasul lor, iar ea fusese casatorita intre timp cu un fost coleg al lor de liceu, dar lucrurile se terminasera prost, asa ca Dan, colacul ei de salvare, a adus-o la Bucuresti in firma tatalui meu.
Sigur ca Dan imi vorbise despre Mara, dar nu intrase in foarte multe detalii si mai ales nu-mi spusese ca, in ciuda faptului ca se despartisera si nu mai erau un cuplu, ci doar buni prieteni, ea n-a incetat nicio clipa sa-l iubeasca. Asta se vedea de indata ce o cunosteai si era si el de fata. Pe el il privea intr-un fel anume, iar astfel de priviri erau pastrate numai pentru el.
Cand a venit la firma, Mara nu stia ca suntem impreuna. O vreme, a locuit la Dan, ca doi buni prieteni, doi buni camarazi, ce imparteau acelasi apartament. Dan n-a avut incotro si a trebuit sa-i marturiseasca despre relatia noastra si atunci, ca sa nu ne deranjeze, Mara l-a rugat sa-i gaseasca si ei o locuinta.
Dan locuia intr-un bloc inchiriat de firma pentru angajatii care nu aveau locuinte, prin urmare a primit si Mara un mic apartament acolo. Ideea nu mi-a suras din cale afara, asa ca am insistat sa ne vedem mai mult la mine, pentru ca, altfel, as fi avut tot timpul senzatia ca suntem spionati.
Mara s-a imprietenit la catarama cu Lucia, o fata foarte haioasa, care avea un cui impotriva barbatilor, din cauza esecului relatiei ei cu fostul ei sot, care, de fapt, era inca sotul ei, pentru ca nu divortasera, desi ea considera relatia incheiata, din motive numai de ea stiute. Lucia era cam secretoasa, cu greu puteai afla de la ea ceva despre viata ei, stia insa cum stau lucrurile cu toti ceilalti din firma, adica era o sursa importanta de informatii. Nu stiu de ce s-au placut atat de mult una pe alta, pentru ca erau foarte deosebite, in tot cazul ceva aveau in comun – nu ma puteau suporta pe mine.
Lucia a informat-o pe Mara despre toate relatiile mele de cand era ea in firma si i-a spus ca-mi place sa ma folosesc de barbati, fara sa pun prea mult suflet.
De altfel, stilul meu de viata incepuse s-o ingrijoreze si pe mama, care incepuse sa se teama ca nu ma va mai vedea niciodata maritata si ca nu-i voi face niciodata nepoti, asa ca tot incerca sa puna la cale un plan secret, care a iesit curand la iveala. in facultate, avusesem o relatie de lunga durata cu unul dintre asistenti, un tip promitator, care acum renuntase la invatamant si devenise om de afaceri, prin urmare era o partida buna in ochii mamei, adica imi putea asigura un trai fara griji.
Ovidiu era un tip haios, te puteai distra oricand cu el, pentru ca stia sa imbine placutul cu utilul, nu era zgarcit, ca multi alti barbati cu bani, si nici nu se inghesuia sa se insoare, ceea ce mie imi convenea. Mama l-a invitat fara sa-mi spuna la aniversarea ei si a tatei, implineau 30 de ani de casnicie, in timp ce Dan nu era invitat, pentru ca la petrecere participau doar persoane apropiate, prieteni si cunostinte ale parintilor mei. Tatei nu-i placea sa amestec lucrurile, dupa cum v-am mai spus deja, asa ca i-am explicat lui Dan ca nu era cazul sa isi faca griji, pentru ca era o reuniune plicticoasa de familie.
Sigur ca m-am mirat sa-l revad acolo, dupa nu stiu cat timp, pe Ovidiu. Ne-am bucurat amandoi, am depanat amintiri, el mi-a povestit cum s-a hotarat sa renunte la marea lui pasiune, invatamantul, si sa-si schimbe viata radical, devenind om de afaceri.
— Cum se face ca un barbat ca tine, frumos, destept, plin de bani, e inca disponibil? Cum de inca n-a reusit nicio reprezentanta a sexului frumos sa te convinga ca nu poti trai fara ea? l-am intrebat mai mult in gluma.
— E greu ca un barbat sa gaseasca pe cineva ca tine! Te-am folosit tot timpul ca punct de referinta si am preferat sa raman burlac.
— De ce nu m-ai cautat in tot acest timp? si tu ai insemnat ceva in viata mea, trebuie sa recunosc. si-acum ma mir ca ne-am despartit si, sincera sa fiu, nu-mi amintesc de ce am facut-o.
Din una in alta, flacara dintre noi s-a reaprins in seara aceea, iar mama, care era mai mult decat incantata, i-a propus lui Ovidiu sa mai ramana cateva zile la noi. Mi-am luat si eu un scurt concediu si am plecat la casa de vacanta a alor mei de la munte, unde am petrecut cateva zile si nopti de vis.
L-am sunat pe Dan si i-am spus ca-mi pare rau, dar ca totul intre noi trebuie sa ia sfarsit. Desi mi-a fost foarte greu sa spun asta, i-am explicat ca relatia noastra era, de fapt, una mai mult fizica, nu era o relatie cu viitor, prin urmare, nici el nu avea vreun motiv sa faca nazuri.
— Acum ai timp sa te lamuresti in privinta relatiei tale cu Mara. Fata asta te iubeste inca, e limpede pentru toata lumea, stati de vorba si vedeti la ce concluzie ajungeti. Nu-mi place sa fiu la mijloc, crede-ma.
In bratele lui Ovidiu mi-am adus aminte de ce am tinut atat de mult la el, de ce as fi facut orice pentru el si de ce… ne-am despartit: pentru ca se incurcase prosteste cu o alta studenta, care l-a acuzat de hartuire sexuala, a mimat chiar ca este insarcinata, ca sa-l prinda in plasa. Daca nu era taica-sau, cu relatiile lui, probabil ca ar fi trebuit s-o ia de nevasta si ar fi renuntat mult mai devreme la catedra.
Oricat de mult a incercat Ovidiu sa ma lamureasca atunci ca a fost o greseala, un moment de ratacire, de slabiciune, nu m-a putut determina sa-mi schimb hotararea si ne-am despartit. Am vrut sa uit acest episod si, din pricina asta, ma prefaceam ca am uitat de ce ne-am despartit. Ovidiu mi-a povestit amuzat ca fata cu pricina era mult prea decisa sa se capatuiasca si ca nu a renuntat la vanatoare. Pana la urma, a pus mana pe un lector universitar, insurat si cu doi copii, care, de teama sa nu-i distruga cariera universitara, a divortat si s-a insurat cu ea. Acum au trei copii, ea nu munceste, iar el preda la cateva facultati, pentru a face destui bani ca sa-si intretina copiii din ambele casatorii. Ba mai mult decat atat, actuala lui sotie e buna prietena cu fosta lui sotie, s-au imprietenit, pasamite, pentru binele copiilor si-l sug de bani de comun acord.
Cand ne-am intors acasa la ai mei, mama era convinsa ca aranjamentul ei a dat roade si ne-a intrebat pe cand nunta. Ovidiu a dat fuga si a cumparat inelul cel mai scump si mai frumos pe care l-a gasit, apoi m-a cerut de sotie in fata parintilor mei, ca sa obtina astfel si acordul din partea lor. Mama era toata inlacrimata, tata avea un nod in gat, nu se astepta sa ne decidem sa ne casatorim atat de repede, fara sa-i lasam ragazul sa se dezmeticeasca si, dupa incheierea „ceremoniei” – Ovidiu a ingenuncheat, mi-a intins inelul si mi-a pus intrebarea pe care o asteapta orice fata -, i-a anuntat cu bucurie pe ai mei ca, in urmatoarea perioada, va lucra in strainatate, pentru ca deruleaza un contract important cu niste parteneri straini si trebuie sa fie de fata la toate etapele.
— Vrei sa spui ca ne iei fata de langa noi? a intrebat mama disperata.
— E vorba de cativa ani doar, o sa avem ocazia sa calatorim, sa vedem lumea, cred ca ne va prinde bine amandurora, nu-i asa?
Ovidiu s-a uitat spre mine, cerand parca ajutor. Eu i-am linistit pe ai mei, spunandu-le ca pot veni oricand in vizita, si apoi am trecut la discutiile legate de nunta. Am stabilit ca de pregatiri sa se ocupe mamele noastre, oricum aveau mult timp la dispozitie, iar noi ne-am intors fiecare la locul lui de munca.
Cand am dat prima oara cu ochii de Dan m-a intrebat daca m-am gandit bine la ceea ce fac, pentru ca nu e o joaca. Mi-a marturisit ca el si Mara s-au mai apropiat in ultima vreme si incearca sa reinvie ceea ce a fost candva intre ei. Asadar, toata lumea ar fi trebuit sa fie fericita si multumita.
Intr-o zi, m-am intalnit cu Lucia pe culoar, care m-a privit drept in ochi si m-a intrebat pe un ton taios:
— Esti chiar asa de disperata, incat te mariti cu primul care te cere? Nu pare sa fie genul tau! Fii sincera macar cu tine, te-ai indragostit de Dan si ti-e frica sa recunosti, mai ales acum, ca a aparut si fosta lui aici? Esti o fata desteapta, gandeste-te bine ce faci…
— Tu vorbesti? Tu-mi dai sfaturi? am cam repezit-o eu. — Pai tocmai de asta-ti spun ce-ti spun, sa n-o zbarcesti la fel ca mine. Eu nu am divortat nici pana in ziua de azi si nici el de mine, pentru ca, in sinea noastra, credem ca inca ne iubim. stiu ca pare o aiureala, dar, de cand m-am despartit de sotul meu, nimeni nu m-a mai impresionat la fel de mult.
Vorbele taioase ale Luciei aveau un sambure de adevar. M-am gandit daca nu cumva ma foloseam de Ovidiu ca de un colac de salvare, care sa ma scoata la liman, pentru ca nu stiam cum sa ma descurc singura. Era limpede ca tineam la Dan mai mult decat voiam sa recunosc, dar, in acelasi timp, nu voiam sa fiu eu motivul pentru care el s-a despartit de iubita lui de-o viata. Nu mi-a placut niciodata ideea ca as putea fi fericita calcand in picioare sufletul altcuiva.
Pregatirile de nunta erau in toi, eu si Ovidiu mai eram din cand in cand invitati la cate o degustare sau o proba de haine sau eram intrebati despre florile de pe masa, despre buchetul si tortul miresei. Mie mi se invartea capul gandindu-ma ca as putea face cea mai mare prostie din viata mea si i-as distruge si viata unui om la care tin foarte mult, desi nu-l iubesc.
— Nu suporta amanare? Sunt intr-o sedinta importanta. — Nu suporta amanare, crede-ma! Cere-ti scuze si vino cat mai repede! Cand a ajuns la mine, Ovidiu cred ca stia deja ce vreau sa-i spun. Nici nu m-a lasat sa deschid gura.
— Mama ta a fost bine intentionata, ii sunt recunoscator pentru asta, dar mi-am dat si eu seama, la fel ca tine, ca ne-am pripit. Noi tinem mult unul la altul, dar nu indeajuns de mult incat sa ne petrecem tot restul vietii impreuna. Se pare ca in viata ta, in sufletul tau si-a facut loc alt barbat. Nu am dreptate? Ramanem prieteni, eu peste cateva zile oricum trebuie sa plec. Iti las adresa, numerele de telefon, daca ai nevoie de mine, stii unde sa ma gasesti. Ai grija de tine, mi-as dori foarte mult sa fii cu adevarat fericita.
S-a ocupat tot el si de anuntul oficial, si de potolirea spiritelor in tabara parintilor. E un barbat foarte convingator. Acum, nu mai ramanea decat sa stau de vorba cu Dan, care picase din nou in bratele Marei si credea ca acolo ii e locul. M-am tot gandit cum sa abordez problema, in asa fel incat nimeni sa nu fie ranit. Dan isi petrecea acum mai tot timpul liber cu Mara si pareau a fi in culmea fericirii. Lucia sustinea ca se va lasa cu nunta de data asta.
— Misca-te repede, daca nu vrei sa fie prea tarziu! mi-a spus, sigura pe ea. Am profitat de o sedinta la care participam doar eu si Dan, ca sa-i spun ca avem de vorbit ceva important. I-am propus sa iesim intr-o cafenea, unde sa putem discuta in liniste. — si eu am sa-ti spun ceva important, pica foarte bine. — Pai, incepe tu, mi-am asumat eu riscul.
— Mara a fost prima mea iubire, asa ceva nu se poate uita. Numai ca… si eu, si ea cred ca am confundat iubirea cu prietenia. Eram niste copii cand ni se parea ca ne iubim. Ne stiam dintotdeauna, am copilarit impreuna, asa ca ni s-a parut firesc sa fim si pe mai departe impreuna. Cand a venit aici, mi-a spus ca voia sa scape de imaginea fostei ei casatorii. Intr-o oarecare masura, era adevarat. Numai ca nu mi-a spus tot adevarul. Un alt barbat, un prieten al sotului ei, o iubea de multa vreme si a asteptat ca ea sa-si dea seama ca a facut o greseala maritandu-se cu celalalt, iar dupa divort, a cerut-o de nevasta. Asta a speriat-o cu adevarat.
S-a temut ca nu cumva sa faca o noua greseala si a preferat sa fuga si sa lase totul balta. Barbatul acela a venit dupa ea. L-am cunoscut si eu. De fapt, il stiu de multa vreme. E un om minunat si chiar o iubeste. Sunt sigur ca ar putea s-o faca fericita. Amandoi isi doresc copii, iar el e foarte gospodar. Am stat de vorba toti trei si ne-am dat seama ca locul Marei este langa Alexandru, nu langa mine. Eu am sa raman cel mai bun prieten al lor de familie si le-am promis ca le botez toti copiii, oricat de multi ar fi. Tu ce voiai sa-mi spui?
— Ca te iubesc si ca as vrea sa te muti la mine, sa vedem cum ne merge daca impartim acelasi pat si daca ne putem suporta hachitele si defectele. Vreau sa facem o proba. Pe urma, mai vedem. Ce zici? E o idee buna?
