Arsenie Boca, cunoscut credincioșilor ca fiind Părintele Ardealului, ar fi împlinit astăzi, 29 septembrie 2022, 112 ani.
Arsenie Boca, născut la data de 29 septembrie1910,Vaţa de Sus, Hunedoarași decedat la 28 noiembrie1989,la Sinaia, a fost un părinteieromonah,teologşiartist plastic(muralist) ortodox român,stareţla Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Susşi apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalităţii sale veneau mii şi mii de credincioşi, fapt pentru care a fost hărţuit de Securitate.
A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Braşov, dus laCanal, închis la Jilava, Bucureşti,Timişoaraşi laOradea. A pictat biserica dinDrăgănescu(la 25km de Bucureşti), precum şiIcoana Maicii Domnului cu Prunculdin altarulBisericii Sfântul Elefterie din Bucureşti.
Studiile și formarea Părintelui Arsenie Boca
Cunoscut ca fiind Părintele Ardealului, Arsenie Boca este, poate, și cel mai cunoscut duhovnic român. El a lăsat creștinilor numeroase rugăciuni, pilde și chiar leacuri pentru sănătate.
Arsenie Boca s-a născut în Vața de Sus, Hunedoara (pe vremea aceea înAustro-Ungaria). A urmatLiceul naţional ortodox „Avram Iancu”dinBrad, Hunedoara, pe care l-a terminat ca şef de promoţie în1929.
În acelaşi an, Zian Boca (cel care avea să devină Părintele ieromonah Arsenie Boca) se înscrie laAcademia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în1933. Primeşte – la recomandarea profesoruluiNicolae Popoviciu- o bursă din partea Mitropolitului ArdealuluiNicolae Bălanpentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti.
În paralel, audiază cursuri la Facultatea de medicină ţinute de profesorulFrancisc Rainerşi prelegerile de Mistică creştină ale profesoruluiNichifor Crainicde la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Fascinat de lucrarea Scara dumnezeiescului urcuş scrisă deIoan Scărarul o traduce în limba română în doar 5 luni.
Această traducere nu a văzut lumina tiparului. Remarcându-i talentul artistic, profesorulCostin Petrescui-a încredinţat pictarea scenei care îl reprezintă peMihai Viteazulde laAteneul Român, potrivit Wikipedia.Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătoreşte laMuntele Athospentru a aduce manuscrisele româneşti şi greceşti ale Filocaliei. Aici are parte de o experienţă duhovnicească formatoare pentru viaţa de călugăr pentru care optase încă din anii studenţiei de la Sibiu.
În 1935 – ca absolvent al Academiei Teologice – a fost hirotesit citeţ şi ipodiacon. Pe11 septembrie1936este hirotonitdiaconcelibatar de către mitropolitulNicolae Bălan.În anul 1939 petrece trei luni laSchitul Românesc Prodromude laMuntele Athos, apoi este închinoviat laMănăstirea Sâmbăta de Sus(judeţul Braşov). În VinereaIzvorului Tămăduiriidin anul1940este tuns în monahism. În1942este ridicat la treapta preoţească şi numit stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfăţişarea locurilor.
Deja din 1940 declanşează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit „mişcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, de inspiraţie naţionalist-legionară, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”
Devine renumit ca mare duhovnic, părintele Cleopa va încerca să ia legătura cu el prin scrisori interceptate şi confiscate de Securitate.
De altfel, Răprintele Arsenie Boca a fost arestat în mai multe rânduri de Securitate pentru o așa zisă participare activă la Mişcarea Legionară.
Jurnalul secret al lui Arsenie Boca conţine 137 de predici şi învăţături nepublicate în timpul vieţii
Caietul cu învățături datează din anii1946–1950, are circa 270 de pagini, și a fost scris pe vremea în care era călugăr la mănăstirile Brâncoveanu şi Prislop.
Arsenie Boca nu a mai apucat să publice manuscrisul păstrat în aşezământul de la Sinaia, însă au făcut-o urmaşii săi, în 2006,potrivitAdevarul.ro.
„Toate cele 137 de cuvinte duhovniceşti, de dimensiuni şi extensiuni diferite, s-au născut în liniştea chiliei Părintelui Arsenie de la stăreţia veche a sfintei mănăstiri de la Sâmbăta de Sus cu vedere spre munţii Făgăraşului şi în taina chiliei Părintelui Arsenie de la sfânta mănăstire Prislop, cu deschidere înspre dealurile Prislopului şi au fost scrise „cu timp şi iară timp” între 25 noiembrie 1946 şi 27 martie 1950″, afirmau edittorii volumului Cuvinte Vii, care cuprinde textele scrise de Arsenie Boca.
Iată ce scria Arsenie Boca despre viaţă și post
„Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică; iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr”. (30.I.949, Prislop).
„Deci nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne deprindem de-aici.Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul”
