Bianca Michiu, o adolescentă în vârstă de 16 ani din Iași, este nevoită să meargă 26 de kilometri pe jos într-o zi de școală, atunci când nu își permite să plătească transportul, pentru că nu urcă în mașini străine, fiindu-i frică, notează Bună Ziua Iași.
Fata locuiește în comuna Șipote din județul Iași și este elevă în clasa a IX-a la Liceul Tehnologic Vlădeni, la Profilul Textile și depune foarte mult efort pentru a ajunge la școla aflată la 13 kilometri distanță de casă
Adolescenta nu face acest efort zilnic, ci doar atunci când nu își permite să plătească transportul. Luna aceasta, de exemplu, a mers de patru ori pe jos la școală.
”Nu se întâmplă tot timpul să merg pe jos, decât când nu am bani de autobuz. Un bilet costă 10 lei dus și 10 lei întors, iar când nu am bani, nu am ce să fac, merg pe jos. E greu, e frig, mi-e foarte frică, mai ales seara, când mă întorc.
Când plec e mai bine, merg ușor pe marginea asfaltului, dar când ajung lângă lacul de la Hălceni, bate vântul foarte tare. De acasă și până la liceu, fac o oră.
Mi-e foarte frică seara să mă întorc, că e întuneric, dar mai reușesc să găsesc 10 lei să mă întorc cu autobuzul. M-am învățat așa, e greu, dar nu am ce să fac. Uneori e mai bine, alte ori e mai rău”, povestește Bianca Michiu.
Visurile ei, comparate cu ale altor adolescenți, sunt mai aproape de realitate. Bianca speră ca într-o zi să ajungă croitoreasă.
”Îmi place să merg la școală, să stau cu prietenele mele, mai trece timpul. Materia mea preferată e matematica, dar ce îmi place mie cel mai mult să fac este să cos. Știu să cos foarte bine. Mi-ar plăcea să reușesc să devin croitoreasă, dar nu vreau să îmi fac speranțe prea mari.
Eu iau bursă socială, dar nu îmi ajunge nici să îmi plătesc abonamentul, pentru că este mult mai scump. Doar pentru o săptămână costă 90 de lei, și bursa mea este puțin peste 200 de lei pe lună. Am noroc că mă mai ajută frații mei mai mari, dar și ei au familiile lor și nu reușesc nici ei mereu.
La vară o să fie mai bine. Nu îmi este rușine să merg pe jos, asta e situația. Luna asta am mers pe jos de 3-4 ori, atât”, a povestit fata.
Mama ei este grav bolnavă, suferă de ciroză hepatică, iar tatăl lucrează cu ziua prin sat. Așa că, singurul venit stabil al familiei este bursa ei, adică 600 de lei.
”Noi nu am știut că merge pe jos, am aflat târziu. Știam că pleacă cu autobuzul, dar de când am aflat, stăm cu sufletul la gură până ajunge înapoi acasă. Se întâmplă tot felul de nenorociri în lumea asta și i-am zis să aibă grijă, să nu se urce în mașini străine, iar din banii pe care îi mai are să păstreze 10 lei să aibă măcar la întors.
Nu avem cu ce să plătim, abia ne descurcăm. Soția e bolnavă, tratamentul ei ne costă 300 de lei pe lună. Am crescut 5 copii, ne-a fost foarte greu. Acum, acasă a rămas doar ea, ceilalți îs mari, îs la casele lor. Ne mai trimit ei câte un ban, pentru ea, dar nu tot timpul.
Când o să ia bursa, o să își ia abonament și nu va mai merge pe jos”, a declarat Sebastian Michiu, tatăl Biancăi.
