Cunosc prea multe familii nefericite care si-au proiectat nefericirea si asupra copiilor. Primul si cel mai important pas pe care trebuie sa il faci in vederea propriei fericiri, in vederea unei familii fericite si implicit a copiilor, este sa alegi corect viitorul partener. Alegeti cu inima si cu o minte lucida, nu cu hormonii. Prea simplu si totusi multi gresesc inainte de a pune prima caramida la fundamentul familiei. Daca nu esti casatorit/a, tine cont de acest lucru si nu uita ca un copil fericit are in spate parinti fericiti.
Cea mai importanta investitie in educarea si fericirea copilului este alegerea corecta a partenerului.
Am citit recent despre cum isi alege vulturoaica partenerul. Mi-a placut atat de mult felul cum se imperecheaza vulturii si cum isi cresc puii, incat m-am gandit ca avem ce invata de la ei.
Stiti cum alege vulturoaica tatal pentru puii sai?
Face un lucru foarte interesant. Rupe dintr-un un copac sau dintr-un tufis o crenguta, o ia in cioc, zboara la inaltime si incepe sa faca cercuri. In jurul femelei se aduna masculii, apoi domnisoara noastra da drumul la crenguta din cioc si asteapta. Atunci un vultur coboara cu viteza si prinde in aer crenguta, nu o lasa sa cada, dupa care o aduce si i-o da vulturoaicei foarte elegant, de la cioc la cioc. Femela ia aceasta ramura si o arunca din nou, masculul o prinde din nou si o aduce la ea, iar ea arunca din nou… Si asa se repeta de multe, multe ori. Daca vulturul prinde ramura de fiecare data intr-o anumita perioada de timp in care femela o arunca repetat, ea il alege si se imperecheaza cu el. Pare ciudat la prima vedere, dar mai tarziu veti intelege de ce face acest lucru.
Dupa ce s-au imperecheat, isi aleg o stanca, construiesc un cuib, iar mama si tata incep sa smulga de pe corpul lor puf si pene. Cu puful si cu penele ei captusesc cuibul, astupa toate gaurile din cuib, facand-l moale si cald. Intr-un astfel de cuib, moale si cald, femela vultur depune ouale si le protejeaza pana ies puii. Dupa ce apar puii, parintii ii acopera cu aripile si trupurile lor pana cand micii vulturi se intaresc si devin mai puternici. Ii protejeaza de ploaie, de soarele care incalzeste puternic, le aduc apa, mancare si puii cresc. Incep sa le creasca penele, aripile si coada. Desi inca sunt mici, mama si tata stiu ca a venit timpul…
A venit timpul ca puii sa paraseasca cuibul
Tatal apuca cu ghearele marginea cuibului si incepe sa-l scuture. De ce face acest lucru? Pentru a da jos toate penele si puful, astfel incat sa ramana doar cadru rigid din ramuri, pe care l-au tesut si impletit impreuna cu mama puilor. Puii inca mai stau in cuib, un cuib care intre timp s-a transformat dintr-un dormitor moale si comod, in unul dur si incomod, si nu inteleg ce s-a intamplat, de ce lucrurile s-au schimbat atat de brusc? Mami si tati au fost pana acum atat de grijulii si blanzi, iar acum?
In timp ce tatal se ocupa de cuib, mama isi desface aripile si se duce dupa mancare, prinde un peste si vine cu el, dar de data aceasta nu il duce puilor in cuib ci sta la aproximativ cinci metri de ei, astfel incat puisorii care au devenit destul de mari sa poata vedea. Apoi, in timp ce puii se uita, mama vultur incepe sa manance prada linistit.
Puii stau in cuib, tipa, fac zgomot, nu inteleg ce se intampla, pentru ca inainte totul era diferit. Mama si tata le dadeau mancare, apa, dar acum totul s-a schimbat: cuibul a devenit rigid, nu mai are pene si puf, iar parintii mananca peste singuri si nu se impart cu ei.
Ce ar trebui sa fac? Se intreaba puiul. E simplu, vrei sa mananci, trebuie sa parasesti cuibul. Nesiguri si fricosi la inceput, puii incep sa faca miscari pe care nu le-au mai facut niciodata. Nu ar fi indraznit vreodata sa faca aceste miscari daca parintii ar fi continuat sa se ingrijeasca de ei si daca cuibul nu ar fi devenit un loc incomod pentru ei. Astfel puii ies din cuib si incep sa se tarasca.
Cuibul este pe o stanca, pe o stanca abrupta, astfel incat nici un pradator sa nu le puna viata in pericol. Pentru pui totul este nou, fiecare miscare pe care o face ii vine greu, iar la un moment dat ajunge pe marginea stancii si cade in abis. Aici intervine tatal, cel care odata prindea crengile aruncate de cea care urma sa devina mama puilor lui, zboara ca o sageata si prinde puiul pe spatele sau, dupa care il duce in cuibul inconfortabil, pe aceeasi stanca si totul incepe din nou. Puii cad, dar tatal lor ii prinde, asemenea lui Superman.
Tatal isi prinde puii pe spatele sau. La vulturi niciun pui nu moare zdrobit in prapastie.
Tatal va repeta aceasta procedura pana cand, la un moment dat, puiul incepe sa faca miscari pe care nu le-a mai facut niciodata: isi intinde aripile in vant, prinde curentul de aer si incepe sa zboare. Asa vulturii isi invata puii sa zboare. Si de indata ce puiul incepe sa zboare, parintii il iau cu ei si ii arata locurile unde se gasesc pesti. Nu-i mai duc mancarea in cioc, asa cum faceau la inceput.
Pe mine m-a fascinat felul cum vulturii parcurg toate etapele, incepand de la curtenie si testarea partenerului, amenajarea cuibului, cresterea puilor si pregatirea lor pentru viata. Primesc mesaje de la mame care se plang pe soti, sunt nemultumite de lipsa lor de responsabilitate si implicare. Este prea tarziu sa plangi dupa ce ai ales. Acum nu iti ramane decat sa incerci sa lucrezi cu materialul pe care il ai. Vulturoaica se imperecheaza doar atunci cand masculul ii demonstreaza ca este bun pentru a fi tatal puilor ei. Ea nu-si permite sa se imperecheze fara a testa viitorul partener. Asta ar costa-o prea mult. Vulturii fac cate un pui, maxim doi, iar pentru ca acesti pui sa creasca in siguranta, este nevoie de un tata capabil sa-si prinda puii de fiecare data, pana invata sa zboare.
Este important sa le oferim copiilor tot confortul necesar pentru a creste in siguranta, toata dragostea si afectiunea pentru a se dezvolta armonios, dar vine ziua cand penele si puful trebuiesc scuturate, altfel vor pasi in viata nepregatiti si vulnerabili.
Dragi flacai si fete mari, viata e plina de greseli, este inevitabil sa nu le facem, totusi unele greseli ne pot costa prea mult, fericirea noastra si a copiilor nostri. Daca ti-ai gresit cariera, e grav, dar oricand o poti lua de la capat. Cand vine vorba despre familie, ecuatia e mai complicata si de cele mai multe ori are urmari triste.
Nu exista nicio garantie ca o sa iasa bine. Incercati macar. Unora le iese
