Șansa de recuperare crește odată ce aceste tulburări sunt detectate. Prin urmare, este important să fim conștienți de unele dintre semnele unei tulburări alimentare.
Simptomele comune ale unei tulburări alimentare includ :
La nivel emoțional și comportamental:
1. În general, comportamentele și atitudinile care indică faptul că pierderea în greutate, dieta și controlul alimentelor devin preocupări primare ale persoanei
2. Atenția excesivă cu priire la greutate, alimente, calorii, carbohidrați, grame de grăsimi și dietă în general
3. Refuzul de a consuma anumite alimente, progresând la restricții împotriva categoriilor întregi de alimente (de exemplu, fără carbohidrați sau grăsimi)
4. Apariția disconfortului când persoana ia masa împreună cu cei din jur
5. Ritualurile alimentare (spre exemplu, mănâncă doar un anumit aliment sau un grup alimentar , mestecarea excesivă)
6. Comportamentul de a sări peste mesele principale sau luarea unor porții mici de mâncare
7. Retragere în ceea ce privește viața socială
8. Ținerea unui regim în mod frecvent
9. Preocuparea extremă față de greutatea și forma corpului
10.Verificarea frecventă în oglindă a defectelor percepute la nivelul aspectului
11.Modificări extreme ale dispoziție
La nivel fizic :
1. Fluctuații vizibile în greutate, atât la nivel de îngrășare, cât și slăbire
2. Crampe stomacale, afecțiuni gastrointestinale (constipație, reflux gastric )
3. Menstruație neregulată
4. Dificultăți de concentrare
5. Probleme medicale (anemie, nivel scăzut al tiroidei și al anumitor hormoni, nivelul de potasiu redus)
6. Amețeli, mai ales când persoana stă în picioare
7. Senzații de leșin
8. Senzație de frig în majoritatea timpului
9. Probleme în ceea ce privește somnul
10.Tăieturi/răni la nivelul degetelor ca rezultat al inducerii vărsăturilor
11.Probleme dentare, cum ar fi eroziunea smalțului, carii și sensibilitatea crescută a dinților
12.Pielea uscată, probleme la nivelul scalpului și a părului, unghii fragile.
13.Dezvoltarea unui păr fin la nivelul corpului (lanugo)
14.Slăbiciune musculară
15.Afectări la nivelul funcționării imunității
Cauze ale tulburărilor alimentare :
Aceste tulburări sunt rezultatul unei varietăți de factori, printre care cei genetici, biologici, trăsături de personalitate și influențe culturale/de mediu.
Studiile gemelare și cele de adopție au subliniat faptul că aceste tulburări sunt ereditare, gemenii separați la naștere având 50% șanse de a dezvolta o tulburare alientară, dacă celălalt a manifestat-o deja.
În ceea ce privește trăsăturile de personalitate, se pare că nevrotismul, perfecționismul și impulsivitatea sunt adesea corelate cu un risc crescut în a dezvolta tulburări alimentare.
Cultura/ mediul, promovarea preponderentă a imaginilor cu persoane slabe, expunerea unor corpuri perfecte ca idealuri accesibile oricui, a creat o presiune socială fără precedent în ceea ce privește felul în care ne percepem.
Diferențele la nivelul biologic sunt legate de nivelele de neurotransmițători care se regăsesc în creier, în special serotonina și dopamina, însă sunt necesare mai multe studii înainte de a avea concluzii puternice.
Principalele tulburări alimentare
ANOREXIA nervoasă
Anorexia nervoasă este definită prin dorința de a deveni cât mai slab prin impunerea unor restricții alimetare extreme, rezultatul fiind o greutate corporală sub limita normală.Părerile pacienților despre propriile simptome sunt complexe și variate, resimțind adesea stări de tristețe cu privire la faptul că sunt ,,prea grași,, , și mândria în aderarea cu succes a dietei autoimpuse.Pacienții sunt caracterizați de o frică intensă cu privire la pierderea controlului și îngrășare.
Datorită acestui stil de viață, mulți pacienți ajung să renunțe la dietă și să aibă episoade de mâncat compulsiv, urmat de sentimentul de rușine și comportamente purgative (vomatul, utilizarea laxativelor sau exerciții fizice extenuante).Înfometarea autoindusă poate produce schimbări profunde în starea, comportamentul și fiziologia persoanei.
Acestea includ : depresia, retragerea socială, preocuparea excesivă cu privire a alimentație, imagine corporală distorsionată, stimă de sine scăzută, modificări hormonale, amenoree și scăderea ratei metabolice.
Anorexia nervoasă începe de obicei în perioada adolescenței și afectează în principal femeile.
Tratament
Intervenția cognitiv comportamentală se axează pe importanța problemelor motivaționale, problemele asociate înfometării și nevoia urgentă de a lua în greutate.Accentul este pus pe sporirea motivației pacientului spre schimbare .
BULIMIA nervoasă
Este caracterizată prin episoade de mâncat compulsiv ( consum necontrolat al unei cantități mari de alimente) , comportamente compensatorii regulate cu scopul de a influneța forma și greutatea corporală ( spre exemplu vărsături autoinduse, folosirea laxativelor sau exerciții fizice extenuate), și autoevaluare negativă cu privire la propriul corp.
Pacienții cu bulimie nervoasă tind să se țină de o dietă rigidă și disfuncțională.Greutatea lor corporală este normală sau ușor scăzută, însă nu e exclus ca această tulburare să se regăsească și printre persoanele supraponderale.
Printre tulburările asociate se regăsește deseori depresia sau tulburările de personalitate, factorul psihosocial fiind adesea afectat.
Tulburarea apare deseori la femeile tinere și are un curs cronic, având o tendință de autoperpetuare.
Tratament
Remiterea tulburării este adesea trecătoare, iar recăderea este frecventă.Ca și în cazul celorlalte tulburări alimenatre, bulimia nervoasă are un curs instabil și adesea se transformă îm alte tulburări alimentare de tip nespecificat.
Tratamentul se concentrează pe modificarea percepției negative asupra formei și greutății corporale ce duc la problemele asociate dietei disfuncționale și a comportamentelor extreme de control al greutății.
Terapia cognitiv comportamentală presupune tehnici concepute pentru a spori motivația spre schimbare, pentru a înlocui alimentația disfuncțională cu un pattern regulat și flexibil, scăderea procupării legate de forma și greutatea corporală și prevenirea recăderilor.
Mâncatul compulsiv
Această tulburare alimentară este definită prin episoade recurente de mâncat compulsiv fără a recurge însă la comportamente compensatorii menite să controleze greutatea ca și în cazul bulimiei.
Printre criteriile de diagnostic se numărăr faptul că pe lângă episoadele de mâncat, acestea trebuie să fie asociate unui strs emoțional, să se producă în mod regulat (cel puțin de două ori pe săptămână) și să fie persistente ( pe o perioadă de cel puțin șase săptămâni).
Persoanele cu această tulburare alimentară, față de cele supraponderale sau obeze însă fără tulburări asociate, sunt caracterizate prin nivele mai mari ale supraevaluării formei și greutății corporale, iar intensitatea acestor caracteristici fiind similară cu cea observată în cazul bulimiei nervoase.
De asemenea, această tulburare se asociază cu probleme de sănătate precum obezitate, și un risc crescut de morbiditate și mortalitate.
Pacienții suferă deseori de multiple probleme care pot apărea simultan, inclusiv nivele crescute de tulburări alimentare patologice,tulburări comorbide, distres psihologic (spre exemplu stimă de sine scăzută, impulsivitate) și probleme medicale.
Tratament
Având astfel acest tablou clinic, mâncatul compulsiv presupune un tratament care să adreseze multiplelel probleme asociate acestui comportament.
Terapia cognitiv comportamentală în tratarea acestei tulburări a arătat rezultate în ceea ce privește reducerea episoadelor de mâncat compulsiv și a problemelor asociate, precum și o scădere în greutate a pacienților.
Tulburări alimentare de tip nespecificat
În această categorie se încadrează pacienții care, deși întâmpină probleme la nivel de alimentație și resimt afectare semnificativă ale vieții sociale, profesionale sau a altor domenii importante ale vieții, aceștia nu întrunesc toate criteriile tulburărilor prezentate anterior.
Dacă vă confruntațicu astfel de situații și aveți nevoie de mai multe informații, puteți să mă contactați prin email la adresa psenataszekely@gmail.com sau la telefon 0770105911.
