Conducător al României vreme de 10 ani, între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost supranumit The Playboy King. Viața sa agitată și numeroasele sale escapade amoroase l-au transformat într-un personaj extrem de controversat al istoriei țării noastre.
De ce a fost supranumit The Playboy King
Una dintre marile probleme pe care le-a avut România în perioada interbelică a fost viața intimă a Regelui Carol al II-lea. Comportamentul său, viața personală și gesturile politice l-au făcut să fie un om foarte iubit, dar și criticat deopotrivă deoarece aventurile și iubirile lui au cântărit mai mult decât deciziile de ordin politic pe care le lua.
Regele ajunsese chiar să renunţe la tronul ţării pentru a apăra dragostea pe care i-o purta amantei sale. Deși, în principiu, viața sexuală este o chestiune intimă, în cazul regelui, aceasta l-a influenţat să ia decizii nefaste pentru țara noastră, motiv pentru care a devenit un subiect pe larg dezbătut la nivel național, foarte mulţi oameni politici şi istorici ai vremii scriind despre comportamentul lui ieşit din comun.
A pus o imensă pată pe monarhie și pe viața politică românească
Carol al-II-lea (1893-1953) este primul copil al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria. Acesta s-a născut şi a copilărit la Castelul Peleş, la început fiind lăsat în grija Regelui Carol I şi Reginei Elisabeta de Wied, care-i erau un fel de bunici adoptivi (tatăl lui Carol al II-lea, Ferdinand, a fost desemnat succesor la tron de către unchiul său, Carol I).
Ulterior, el a trecut în grija unei guvernante reci şi a unui educator elveţian homosexual. Aceștia l-ar fi transformat într-un mic tiran, de care se temeau toţi servitorii de la Palat. Pentru a îl face să își revină, familia l-a trimis în la studii la Școala Militară de la Potsdam, Germania. Acolo s-a transformat rapid într-un tânăr zvelt, înalt, blond, cu ochii albaştri, care avea acum nevoie de o iubită pe măsură.
Diplomatul Constantin Argetoianu a scris în Memoriile sale că bunicul lui Carol al-II-lea a avut un cuvânt important de spus în emanciparea sexuală a nepotului, când acesta ar fi împlinit vârsta de 16 ani. Favorul l-a făcut Alexandru Davila, directorul Teatrului Naţional şi băiatul celebrului medic român, iar femeia era o actriţă din Capitală.
„Prinţului i s-a prezentat o femeie de moravuri uşoare şi după ce au petrecut noaptea împreuna aceasta ar fi exclamat: M-a omorât nene Alecule …de 14 ori şi niciodată mai puţin…de fiecare dată la fel”, Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, 1996.
Suferea de o boală de sânge
Virilitatea lui Carol avea legătură cu boala de care suferea: priapism. Aceasta se caracterizează printr-o permanentă erecţie, adeseori dureroasă şi care se vindecă numai realizând un act sexual, dar nu dispare după finalizarea raportului propriu-zis.
Iniţiat deja în tainele amorului cu succes, tânărului îi trebuia o soţie de rang înalt. Din acest motiv, familia a ales-o pe Olga a Rusiei, fiica ţarului Nicolae al-II-lea, însă prinţul Carol nu a fost prea încântat. Pe atunci, el era îndrăgostit de o tânără româncă, Ella Filiti, prietena bună a surorii lui, Elisabeta. „Păsărica„, aşa cum o alinta el, a fost prima lui iubire de la 20 de ani. Relația nu a fost însă pe placul familiei regale.
În anul 1913, Carol al II-lea începe o aventură cu Ioana Maria Valentina Lambrino („Zizi”), cu care se și căsătorește la Odessa. Ulterior, căsătoria este anulată de către Curtea Supremă a României. În anul 1920, îi este prezentată Maria Martini, o frumoasă transilvăneancă, ce ar fi fost plătită să îl facă pe Carol să o uite pe „Zizi”. Rămasă însărcinată, ea a fost la rândul ei îndepărtată și i se găsește un soț pe măsură. În plus, este remunerată considerabil de Casa Regală pentru a se îndepărta definitiv de Carol. Pe 10 martie 1921, Carol al II-lea se căsătorește cu prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei, care îi face un copil.
„Prinţul Carol era un fenomen al naturii care a traumatizat-o profund pe soţia sa, prinţesa Elena…când o prindea îi ridica fusta-n cap şi-o supunea zi şi noapte în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, îndatoririlor conjugale”, a mai scris Constantin Argetoianu în lucrarea sa.
The Playboy King „culegea femei de pe stradă”
Cel supranumit de presa occidentală „The Playboy King” ajunsese să bântuie bordelurile din Capitală și devenise un cunoscut al cartierului Crucea de Piatră. Armand Călinescu, şeful Ministerului de Interne, spunea că: „regele culegea femei de pe stradă …şi că ieşea tot mai frecvent noaptea pe cheiul Dâmboviţei şi lua femei de cea mai joasă speţă” (A. Călinescu, Însemnări politice, 1990).
Aceste informații au fost confirmate de ministrul de Interne de la acea vreme, Constantin Argetoianu, care scria în memoriile sale că „Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat și, după o ședință mai scurtă sau mai lungă, îi da drumul cu un bilet de 500 sau 1.000 de lei. La ieșirea din Palat, paţachina era ridicată de agenții Poliției și dusă la Gavrilă Marinescu, care îi mai da 5.000 lei și o amenința cu moartea dacă spune ceva”.
Cu trecerea timpului, polițistul Gavrilă, pe numele său adevărat Gabriel M. Marinescu, a înlăturat libera concurență și pusese pe străzile din jurul palatului numai clientele lui. Prin asigurarea acestui serviciu și grație discreției de care a dat dovadă, Carol l-a numit prefect al Poliției, chiar dacă făcuse mai multe abuzuri în trecut.
Este bine cunoscut faptul că ajunsese să fie un pacient al Spitalului Filantropica din Bucureşti, fiind tratat de o boală venerică. Despre viața sexuală tumultoasă a regelui Carol al II-lea s-a scris chiar și o carte, care se numește „Regele Playboy. Carol al II lea al României”. Autorul este un istoric american pe nume Paul D. Quinlan.
