Ma numesc Daniel, am 31 de ani si sunt din Bucuresti. Ma aflu intr-o situatie critica si am decis sa iti cer ajutorul. Sa incep cu inceputul. Pe Alina am cunoscut-o in urma cu vreo cinci ani. As putea spune ca a fost dragoste la prima vedere. De atunci, am fost impreuna pana in urma cu jumatate de an, cand am decis sa pun punct relatiei.
Pur si simplu nu mai mergea, nu ma mai atragea fizic aproape deloc, dar si sentimentele disparusera in totalitate. Si totul din cauza faptului ca s-a ingrasat. Nu ca m-ar fi deranjat prea mult pe mine acest lucru, dar se transformase ea. Din fata frumoasa, optimista si plina de viata.. intr-o grasuta frustrata si foarte negativista. Avea ganduri suicidale, imi spunea ca nu se mai suporta asa, pur si simplu a reusit Alina mea sa se transforme in cu totul alt om, intr-o femeie pe care nu o suport.
In fine, problema este alta. Dupa ce ne-am despartit si s-a mutat inapoi la parintii ei, a inceput calvarul. Telefoane, comentarii pe Facebook, stalk-areala maxima. Si totul a culminat cu ceea ce s-a intamplat prin iulie, cand, vazand ca nu merge in niciun fel, a trecut la amenintari. Mi-a zis ca, daca nu ma impac cu ea, le zice tuturor secretul meu murdar.
Problema este ca nu e chiar foarte departe de adevar. Inainte sa o cunosc pe ea, am fost la o nunta si, din una in alta, m-am combinat cu o tipa pe care nu o mai vazusem pana atunci. Am mers la hotel, am facut-o, pentru ca mai apoi sa aflu ca tipa cu care tocmai facusem sex este… verisoara mea.
M-am speriat maxim, dar apoi am reconstruit arborele genealogic si am aflat ca nu e, de fapt, ruda de sange, ci o verisoara prin alianta, de gradul 6. Am facut marea prostie ca, intr-o zi, cand eram impreuna, sa ii povestesc Alinei. Si acum ma santajeaza cu asta. Chiar nu as vrea sa afle tata. Sau, mai ales, mama. Nu ar intelege, pentru ca ei sunt mai de moda veche, asa, si s-ar supara groaznic. Ce ar trebui sa fac? Sa ma impac cu nebuna, doar de frica?!
Psihologul raspunde:
Dragul meu Daniel,
Povestea ta este una din care foarte multi oameni au de invatat. De ce spun asta? Pentru ca genul acesta de abordare este extrem de gresita.
In primul rand, toti oamenii ar trebui sa inteleaga faptul ca nu poti forta un om sa ramana langa tine, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, tot la despartire o sa se ajunga. Sentimentul acesta de disperare ca pierzi omul de langa tine nu o sa dureze o vesnicie. Iar in momentul in care Alina o sa isi revina, o sa isi dea seama de greseala pe care a facut-o si de situatia penibila la care s-a expus.
Tu, din punctul meu de vedere, daca vrei ca lucrurile sa se termine frumos, asa cum au si inceput, TREBUIE sa ai o discutie cu ea foarte clara. In care sa incerci sa ii deschizi ochii si sa ii expui problemele din relatie si mai ales sa ii spui foarte clar ca tu nu mai simti nimic pentru ea. Trebuie sa o faci sa inteleaga ca intre voi nu mai poate exista relatia de pana acum.
In al doilea rand, nu ai cum sa stai intr-o relatie de frica. Pentru ca, daca alegi sa te complaci in situatia asta, o sa ai o viata foarte nefericita. Si, pana la urma, daca ea alege sa le spuna tuturor adevarul nu este un capat de tara. Lucrurile cu familia ta le poti rezolva cu o discutie sincera si ai putea sa faci asta inainte sa ia ea decizia de a le spune. Asa o sa ai constiinta impacata si nu o sa mai stai cu frica.
Cat despre modul in care a hotarat ea sa abordeze situatia dintre voi… acest lucru spune multe despre ea. Si nu spune nimic bun… Cred ca ar trebui sa fii tu cel care pune piciorul in prag si face primul pas pentru separare. Dar numai discutand puteti sa rezolvati situatia si poate chiar sa se termine intr-un mod frumos.
Sper ca am reusit sa te ajut.
