Lucrurile neplăcute sunt acelea pentru care ai nevoie să îți faci curaj să le spui și care îți dau o stare de jenă, agitație, stres și chiar frică. Sunt acele subiecte sensibile cu două tăișuri: dacă nu vorbești despre ele, nu rezolvi situația care te deranjează atât de mult, și dacă o faci, riști să fii înțeles greșit și să pierzi ce e important pentru tine.Ți-e dificil atunci când e necesar să critici, să corectezi, să convingi, să îți arăți nemulțumirea, frustrarea sau furia.
Cum îi spui șefului sau colegului atunci când greșește și îți afectează ție munca, fără să riști să fii penalizat, dat afară, exclus din proiect sau fără să îți strici definitiv relația cu el?”
Cum îi spui soțului/ soției să își schimbe un comportament, fără săvă certați sau fără să te ignore din nou?
Cum îi dai copilului tău un sfat de care să țină cont, el fiind adolescent cu impresia că le știe mai bine pe toate și că eștiun părinte depășit?”
Pentru ca riscurile să fie minime, iar părerea ta să fie ascultată, analizată și chiar primită, esențială este atitudinea. Chiar dacă e nevoie să fii ferm, contează să fii binevoitor.Iar cea mai mare piedică este tendința naturală a minții de a se apăra și de a-l judeca pe celalalt.
Când nu ne place ceva, spunem instant (în gând cel puțin) câtde incompetent, răuvoitor, leneș, dezinteresat sau nerecunoscator este interlocutorul.Indiferent ce cuvinte folosești și cum te porți, el va simți automat critica și va căuta să se apere.Ori va ataca și va amenința, ori se va retrage,va ignora sau te va sabota.
Cum îți schimbi atitudinea astfel încât lucrurile neplăcute să nu devină atacuri? Prin faptul că înțelegi că:
1. Oamenii fac atât cât pot, știu și vorla un moment dat. Cu toată munca și bunăvoința ta, au dreptul să greșească și au libertatea să nu ia în considerare părerea ta. Și tu ai aceleași drepturi.
2. Chiar dacăești atacat direct sau indirect, ai dreptul să te aperi în exterior conform rolului de angajat, soț sau soție, părinte etc, dar atitudinea interioară are nevoie să fie una blândă.
3.Oamenii au libertatea să se schimbe în ritmul lor și că e nevoie ca tu să accepți asta, fără să o consideri un atac la persoana ta. Binele cu forța nu se poate face nimănui.
4.Desconsiderarea celorlalți este o agresiune în sine. Te roade pe interior și pe tine, îl agresează și pe celălalt. Caută să acorzi cât mai multe circumstanțe atenuante celorlalți pentru comportamentul lor.Asta nu înseamnă să nu faci o evaluare corectă a situației, ci să nu judeci, nici să disprețuiești.Faptul că un om nu este așa cum te-ai fi așteptat, îți dă posibilitatea să devii mai îngăduitor, mai blând și mai iertator. Așa cum ți-ai dori să fie și ceilalți cu tine.
Material oferit de Smaranda Cernescu – Psiholog Consultant pentru Dezvoltare Individuala si de Business
