Lucian Adam e un bărbat atât de pirpiriu, încât ai impresia că poate fi dat jos de o simplă pală de vânt. În rest, e un om normal: căsătorit, cu copii şi necazuri de dus, ca toată lumea. Cătrănit-rău, aşteaptă la I.M.L., ca să-şi scoată un certificat medico-legal, după o bătaie încasată în seara zilei de duminică, 28 iunie, tocmai de la poliţiştii locali. Se afla puţin înainte de a intra la muncă, în tura de noapte şi-şi lăsase bagajele pe banca unde nişte amici consumau câte o bere. Însă, se pare că poliţiştii locali l-au crezut consumator şi s-au simţit profund jigniţi când omul le-a vorbit în termeni politicoşi. Aşa că l-au umflat – doar pe el – şi l-au dus rapid la secţie, unde l-au amendat, iar, pe drum, l-au şi altoit în numele Tatălui!

Bărbatul, cu o urmă de lovitură sub ochiul stâng, este un apreciat muncitor-faianţer. Lucrează acum chiar în cartierul Mănăştur, la celebrul zgârie-nori, aflat în construcţie pe Calea Floreşti. Ba, mai mult, el deţine şi cheile magaziei de scule, de unde se aprovizionează o întreagă echipă de 20 de inşi – câţi lucrează într-o tură – semn că omul nu este tocmai un nimeni! Ei, bine, duminică acesta a trăit o experienţă pe care speră să n-o mai trăiască vreodată – şi anume să fie bătut de către poliţiştii locali din Mănăştur, sub acuzaţia că ar fi consumat băuturi alcoolice, împreună cu mai mulţi inşi, pe o bancă din faţa complexului comercial „Minerva”!

Povesteşte acesta, cu o mină de om inteligent, total ofuscat şi jignit de întâmplare: „Ei, bine, duminică seară mă pregăteam să merg la lucru şi îmi lăsasem pe banca de la „Minerva”- la unul pe care-l ştiu de o viaţă – plasa cu ceva cumpărături şi mă pregăteam să o iau ca să ajung la serviciu. Câţiva dintre cei de acolo – care mi-au promis că-mi vor fi şi martori la procesul pe care vreau să-l intentez Poliţiei locale – beau nişte bere, acolo, aşa cum fac jumate din pensionarii Mănăşturului. Dar, culmea, pe niciunul dintre ei nu l-a amendat sau vizat poliţia locală, ci tocmai pe mine! Asta s-a întâmplat în timp ce mă îndreptam spre banca lor, după ce făcusem nişte cumprături… Tocmai îl legitimau pe prietenul meu, aşa că în momentul când am ajuns acolo mi-au cerut actele şi mie. Le-am oferit, politicos, rugându-i să se uite repede fiindcă mă grăbesc să ajung la lucru, ştiind că de mine depind colegii,ca să le dau sculele – şi nu-i puteam lăsa să aştepte…”

Bărbatul spune că vorbele lui parcă i-a lovit în moalele capului pe poliţiştii locali. I-au spus atât: „A, eşti smecher”! După care l-au imobilizat şi încătuşat, rapid, strâns de tot şi l-au vârât într-o maşină – cu care l-au transportat, ca pe-un balot, la secţie…

„Pe drum am mai încasat nişte lovituri în coaste, faţă şi ficat – atât de tari încât acum nici nu pot munci cu mâna dreaptă şi nici măcar să ridic sculele! Acolo, la secţie, m-au înjurat urât, de mamă şi au încercat să mă oblige să semnez un proces verbal. Desigur, nefiind vinovat, am refuzat acest lucru. Iar când mi-au dat drumul – culmea! – mi-au întins mâna să le-o strâng, de parcă mi-ar fi fost prieteni de-o viaţă! Am refuzat şi acest lucru, cu scârbă şi m-am prezentat la muncă, unde n-am mai putut munci aproape deloc. Apoi, azi dimineaţă am fost la Inspectoratul de Poliţie al Municipiului, de unde am fost îndrumat de către adevăraţii poliţişti să vin astăzi la I.M.L. şi apoi, pe baza certificatului pe care-l scot, să fac plângere împotriva lor. Pe de altă parte, acum un alt gând nu-mi dă pace: vă daţi seama, cum puteau ei să creadă că beau ceva când eu lucrez la mare înălţime, unde în momentul când intrăm în tură suntem supuşi celor mai drastice controale!”

Bărbatul este poftit, curând, în cabinetul de consultaţii, obţinând – doar pentru lovitura de sub ochi, vizibilă – trei zile de îngrijiri medicale. Cât despre coastele sale, care-l dor teribil, spune că-şi va face un control suplimentar pentru a afla ce-i cu ele, dacă-i sunt fisurate sau fracturate. „Oricum, cu mine ăştia şi-au găsit naşul, fiindcă mâine dimineaţă, la prima oră, mă prezint la Parchet şi o să-i urmăresc până-n pânzele albe!” – exclamă el, după care îşi ia rămas bun şi părăseşte, grăbit, sediul I.M.L. Cluj.

Sorin Grecu

coral