D-na Teodora Brândean este văduvă, are 52 de ani şi trăieşte în municipiul Câmpia Turzii. Aceasta deţine – ca moştenire de la bunica fostului soţ, pe care a îngrijit-o până la deces – casă, acareturi şi câteva hectare de teren, în localitatea Şăulia de Câmpie din judeţul Mureş. Marţi, 18 august, femeia mărturiseşte, la I.M.L.Cluj, că în ziua precedentă a trăit un incident incredibil: şi-a găsit proprietatea ocupată de un localnic, iar când l-a întrebat ce caută acolo, bărbatul i-a răspuns că el e arendaşul, după care a luat-o la bătaie, spărgându-i dinţii dintr-un pumn!

D-na Teodora este însoţită la I.M.L.Cluj de tatăl ei, care se agită pe coridor, ca un leu în cuşcă, asta pentru că au ajuns cu doar câteva minute înainte de încheierea programului. În timp ce aşteaptă sosirea medicului, doamna îmi relatează, precipitată, împrejurările care au adus-o la Cluj-Napoca, lăsându-mă de la bun început mască!

Începe aceasta: „După decesul soţului, petrecut în anul 2018, locuiesc împreună cu tata în Câmpia Turzii, însă deţin – într-o localitate relativ apropiată din judeţul Mureş, Şăulia de Câmpie – o casă şi zece hectare de pământ. Ieri am fost până acolo, la chemarea organului de poliţie, pentru a semna un dosar penal legat de fiul meu – acum aflat în Spania – care mă ameninţase mai demult cu moartea, chiar pentru proprietatea respectivă, pe care şi-o dorea.

Practic, am venit ca să-l iert şi să opresc urmărirea lui penală, că doar i-s mamă şi nu-i pot purta ură veşnică pentru o ceartă avută la nervi. După ce am rezolvat formalităţile la poliţie, am zis să mergem să vedem ce-i mai nou la gospodărie. Când colo, la intrare pe terenul meu dau de un gard electric – şi de vecinul nostru, dl. Ion, turbat de furie. A zis că mă omoară, deoarece nu am niciun drept să intru acolo, nici măcar în casă, el fiind arendaş pe toată proprietatea, printr-un act semnat cu fiul meuşi primăria comunei”.

Arată ea mai departe, la fel de tulburată: „În urmă cu doi ani am făcut contract de arendă cu un alt vecin, nu cu el – tot prin primărie – dar am aflat între timp că primăria ar fi întocmit încă un contract, între el şi fiul meu, în ciuda faptului că eu eram proprietarul a tot ce se află acolo. Şi mai ştiam un lucru: acela că, din cauza violenţei acestui vecin, arendaşul ales de mine n-a putut lucra deloc pământul în toată această perioadă de timp.

Acuma, cum vă ziceam, mi-am găsit proprietatea înconjurată cu gard electric, livada distrusă, curtea la fel, uşa casei spartă şi, dinăuntru, o mulţime de bunuri sustrase: frigider, televizor, o bicicletă… Văzându-mă, individul a sărit la mine, mi-a rupt – dintr-un pumn – lucrarea dentară şi apoi mi-a mai ars un pumn în umăr, atât de tare încât nici nu-l mai simt de atunci.”

D-na Teodora spune că, imediat după consumarea incidentului, a chemat poliţia la faţa locului, iar aceasta i-a deschis pe loc agresorului dosar penal, sfătuind-o totodată să se prezinte la medicul legist. Între timp, femeia este poftită în cabinetul de consultaţii. După circa zece minute se întoarce, dezamăgită, cu  un certificat care arăta că nu sunt leziuni vizibile.

Cât despre dinţii sparţi, conform legii, nefiind naturali, distrugerea lor nu poate fi luată în considerare. Aşa că mă limitez la consemnarea situaţiei, absurde de-a dreptul, şi ne luăm rămas bun, nu înainte însă de a face schimb de date de contact, după care femeia părăseşte instituţia medicală, urmată îndeaproape de taăl său…

P.S. Nu trec mai mult de două-trei ore de la întâlnirea noastră, că sunt sunat de doamna Teodora. Aceasta mă anunţă, triumfătoare: „Chiar acum am vorbit la telefon cu secretarul comunei, care înainte mă tratase ca pe o albie de porci – mai ales când l-am întrebat cine beneficiază de subvenţia agricolă pentru terenul meu.

Speriat de ce am pornit să fac – să-i rad pe toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare – a recunoscut, spăşit, că până şi actul încheiat de către fiul meu cu dl. Ion, prin ei, a expirat de un an de zile, aşa că individul nu avea niciun drept să se facă stăpân pe avutul meu, darmite să instaleze gard electric şi să facă atâtea blestămăţii acolo. Dar, ţinând cont de şicanele la care m-au supus de-a lungul timpului, un lucru este clar de tot: s-a întors roata şi de-acuma eu cânt – prin Lege – iar ei vor juca aşa cum vreau eu”!

Sorin Grecu coral