În western-uri se întâmplă, adesea, ca eroii pozitivi să fie salvaţi de la moarte, după ce gloanţele răufăcătorilor nimeresc recipientele metalice, cu whisky, aflate în buzunarul lor de la piept – sau, pur şi simplu, insignele de şerif. Însă dl. Ovidiu, un cetăţean al „Vestului Sălbatic” al Turzii, se poate considera născut pentru a doua oară după ce cuţitul unui rom, din grupul interlopului „Teroristul”, care-i viza inima, a pătruns prin haine, „întâlnind” telefonul celular din buzunar – astfel că aparatul l-a salvat de la o moarte sigură!

Bătut (la propriu) şi abătut, dl. Ovidiu, un bărbat falnic, în vârstă de 36 de ani, din municipiul Turda, completa, marţi dimineaţă, formularul necesar efectuării consultaţiei la cabinetul Institutului de Medicină Legală din Cluj-Napoca.

Omul prezenta numeroase urme de lovituri pe faţă şi, întrebat ce „vânt” l-a adus la instituţia medicală clujeană, acesta începe o povestire, de-a dreptul incredibilă, privindu-mă direct în ochi:

„Duminică seară, pe la ora 21.00, am fost bătut de un grup de vreo douăzeci de romi, chiar în centrul Turzii, în faţă la cofetăria „Dana”. Am fost să înapoiez, unui vânzător, cheile şi actele maşinii pe care n-am mai cumpărat-o, totul pentru că m-am răzgândit între timp. Cu acesta se aflau şi vreo douăzeci de indivizi, prieteni de-ai săi, conduşi de renumitul interlop „Teroristul”.

Şi, imediat după ce i-am restituit cheile şi actele m-am trezit că toţi indivizii ăia au sărit la mine, cu cuţite şi alte obiecte conontondente în mâini.” Dl. Ovidiu arată că, în continuare, văzând pericolul uriaş, a fost nevoit s-o ia la fugă spre domiciliul său, aflat la vreo 200 de metri de locul cu pricina.

Adaugă, apoi, acesta: „N-am ajuns acasă şi, chiar pe stradă, aceştia m-au lovit cu pumnii peste tot şi unul dintre ei chiar mi-a străpuns, cu cuţitul, hainele groase de iarnă şi am avut, cu acest prilej, un noroc de-a dreptul dumnezeiesc: cuţitul, care viza partea superioară a toracelui a nimerit în telefonul aflat în buzunarul gecii mele, salvându-mi astfel viaţa!” .

Se opreşte o clipă din povestire şi-mi arată telefonul, cu ecranul atins, chiar la mijloc, de vârful pumnalului, după care îşi continuă relatarea:

„Am reuşit, totuşi, destul de şifonat, să intru la mine în curte şi să mă adăpostesc la mine în casă. Vă spun sincer, nu am anunţat organele de poliţie, deoarece am certitudinea că acest grup al lui „Teroristul” e protejat chiar de către acestea, aşa că am preferat să mă tratez acasă, de unul singur! Şi, azi, iată-mă la I.M.L., cu intenţia să-mi scot certificat medico-legal şi să înaintez plângerea direct la Parchet şi, de asemenea, să-i dau pe bătăuşi în judecată!   ” 

coral