De câteva luni bune, Ajtai Krisztina, un fotograf din Cluj, face poze animalelor abandonate ca să ajute la adopţia lor. Câini fotografiaţi de ea au ajuns în Suedia, Germania, Anglia.
Mereu am avut 2 mari iubiri: animalele si arta fotografiei“, spune Ajtai Krisztina, un fotograf din Cluj care face poze animalelor abandonate ca să ajute la adopţia lor. Are 26 de ani şi de câteva luni îşi dedică întreg timpul fotografierii animalelor abandonate, proiectul ei de suflet în care investeşte multă energie, timp şi bani. Când nu face poze învaţă deoarece vrea să urmeze o şcoală de IT. De când se ştie fotografiază animale. Îşi dorea de ceva vreme să facă ceva pentru ele. Aşa că în primele săptămâni din an a încropit o pagină online numită Petsonality. Un joc de cuvinte între animal de casă, pet în engleză, şi personalitate – de la ideea că fiecare patruped are propria lui personalitate, ceea ce vrea să reflecte şi prin poze, pentru care nu cere bani. „Fac asta pentru simplul fapt că vreau să ajut şi asta e metoda prin care eu pot să îi ajut cel mai bine. Sincer, nu mă aşteptam să fie chiar atât de apreciată“, afirmă tânăra.
A fost chemată în mai multe oraşe din ţară, din Bucureşti, Craiova, Oradea, Târgu-Mureş până în Slobozia. Însă, pentru moment, posibilităţile financiare îi permit să ajute doar animalele din Cluj.
Din acest proiect îşi doreşte enorm ca lumea, după ce află de el, să-l multiplifice în alte oraşe. „Este proiectul meu de suflet. Mă bucur enorm că am avut, în sfârşit, curajul să încep aşa ceva. Dacă e ceva ce îmi doresc foarte mult de la acest proiect este să fiu un exemplu. Fiecare poate să ajute cu ceva. E nevoie doar de voinţă destulă“, mărturiseşte Krisztina. Mai vrea ca oamenii să înţeleagă din munca ei că dacă vor să ajute cu adevărat nu e nevoie de lucruri măreţe, ci doar să fie ei înşişi şi să se folosească de talentele şi abilităţile lor. Şedinţe cu accesorii. „Cred un prietenia dintre om şi câine“ Înainte de o şedinţă, Krisztina cere poze cu animăluţele, le află povestea. Cumpără accesorii când bugetul îi permite: eşarfe, căciuli, papioane, coroniţe cu flori. „Din păcate, şi aparatura e foarte scumpă şi trebuie schimbată destul de des, dar spre marea mea bucurie sunt persoane care din când în când se oferă să mă şi ajute cu donaţii“, completează clujeanca. Simte o împlinire imensă când află că la scurt timp după ce i-a pozat unii căţei şi-a şi găsit casă. Unii proprietari îi scriu şi trimit poze cu animăluţele după adopţie. „Mă bucur sa stiu ca munca mea chiar are rezultat“, zice ea şi dă câteva exemple.
Dulăii din Anglia FOTO: arhiva Ajtai Krisztina 6 dulăi au luat drumul Angliei după ce i-au pozat Krisztinei. Iar o altă dovadă, pe lângă pozele cu cei 6, că poză face minuni sunt şi rândurile scrise de Ioana Lepădatu, cadru didactic la UBB, pentru „Adevărul“: „Decizia de a adopta un căţel vine fie ca urmare a salvării lui, a fosterului sau prin emoţia transmisă de o fotografie. Am trăit fiecare din aceste situaţii. Momentan, am trei căţei cu CIP pe numele meu. Am şi două fotografii care, până la decizia adopţiei, mi-au ajuns la inimă. Cred într-o imagine care face cât o mie de cuvinte. Cred în oamenii care simt şi transmit emoţie. Cred un prietenia dintre om şi câine“.
Povestea lui Flinn „Pentru mine, toţi sunt la fel de dragi, dar dacă e să povestesc despre un căţel îl aleg pe Flinn“, zice Krisztina. Micul patruped a fost găsit la începutul lui iunie de două fete, în Mărăşti, un cartier din Cluj. „Era într-o stare groaznică, nu mai avea forţă să se ridice de jos, era deshidratat, rahitic si cu demodecie (n. r. o boală de piele la câini, i se mai zice şi râia roşie) avansată. O persoană minunată l-a preluat în foster şi timp de cinci luni a stat în familia ei“, povesteşte tânăra.
Acea persoană e Roxana Costan, o studentă la Medicină Veterinară din Cluj. Acasă are vreo cinci dulăi, sub tratament, două pisici şi un porumbel. „Nu ştiu, sincer, dacă mai trăia mult dacă nu-l găseau fetele“, zice ea. Şi aşa, pui fiind, lui Finn i-a recomandat veterinarul ca până la un an – acum are 6-7 luni – să i se dea analgezice.
Recuperarea lui Flinn a fost tare grea. Mult timp nu s-a putut deplasa singur. Şi la şedinţă foto l-au adus în braţe. „Prin ochii lui îi vedeam durerea. M-am străduit să fac tot posibilul ca fotografiile lui să fie cât mai frumoase. Acum se afla în Germania, unde a fost adoptat imediat ce au postat imaginile“, continuă Krisztina. Din propria experienţă ştie că animalele schimbă viaţa oamenilor în bine: „Ne fac să iubim mai mult, sa preţuim fiecare clipă şi să învăţăm să dăruim necondiţionat“. Speră ca proiectul ei să ajungă, într-o zi, nu prea îndepărtată, internaţional şi să-şi deschidă un studio foto cu acces pentru animale şi stăpâni. Şi multe altele.
Citeste mai mult: adev.ro/phgnv2
