Jurnaliștii Ziarului Libertatea au scos la iveală povestea unei clujence și a soțului ei, iertat de procurori după ce a bătut-o în repetate rânduri. Astfel de cazuri sunt multe, din păcate. Majoritatea femeilor agresate și mai apoi lăsate de izbeliște de către autorități nu au puterea de a căuta ajutor în altă parte.
Un bărbat din Cluj a fost iertat de procurori după ce și-a lovit soția pe motiv că (1) femeia a declarat un număr mai mare de lovituri decât agresorul și (2) oamenilor legii nu le este clar locul în care s-a întâmplat actul de violență. Iar, în motivarea lor, procurorii folosesc o frază care poate intra în antologia nonjustiției.
„Din declarația persoanei vătămate, rezultă că amenințări au fost proferate cu ocazia unui conflict dintre cei doi soți, în care aceasta a fost agresată fizic, împrejurare care permite reținerea unei absorbții naturale a actelor de amenințare în cele de agresiune fizică pentru care sunt valabile argumentele expuse mai sus”, se arată în motivarea de clasare a procurorilor, potrivit Libertatea.
Povestea Cameliei începe de la această frază. Femeia a primit decizie de clasare după trei ani de la depunerea plângerii de violență în familie împotriva fostului soț și este obligată să plătească cheltuielile judiciare. Camelia a avut o căsnicie de șase ani, din care cinci au fost extrem de chinuiți, din cauza violenței și alcoolismului.
„Eu am crezut că îl duc pe drumul bun. Am mai primit câte două palme de la el, dar era și foarte violent verbal. Am răbdat multe, dar când se trezea spunea să-l iert că a fost beat. Și când bea devenea foarte violent și nu o suporta pe fetița mea”, povestește femeia, care are o fetiță dintr-o altă relație. Doar că într-una din seri, pe fondul alcoolului, bărbatul a trântit de pământ cățelul fetiței și de aici a izbucnit scandalul.
Mesajele cu amenințările cu moartea s-au pierdut de la dosar
Femeia a plecat cu fetița la mama ei de lângă Cluj și a venit a doua zi să-și ia lucrurile din casă. Luase deja decizia de a depune actele de divorț. Când s-au întâlnit, lucrurile au degenerat.
„M-a bătut și în mașină și în casă. Și ei m-au chemat foarte des la audieri și polițiștii mi-au spus că procurorului care ancheta cazul nu-i era clar câte palme sau câți pumni am primit. Asta nu îi era clar. Procurorul care a anchetat cazul a plecat la pensie și a fost preluat de altcineva. Și eu m-am gândit că pe drum s-au pierdut probe, informații. Poate e doar o neglijență”, adaugă Camelia.
Camelia a obținut atunci și ordin de restricție împotriva bărbatului. Susține și că a dus la poliție mesajele de amenințare cu moartea pe care le-a primit și fotografii cu casa devastată de fostul soț.
Anchetatorii spun că n-a existat nicio probă a amenințărilor și că pentru distrugeri trebuia să facă o plângere separată. Formularea anchetatorilor este amețitoare: „Din declarația persoanei vătămate, rezultă că amenințări au fost proferate cu ocazia unui conflict dintre cei doi soți, în care aceasta a fost agresată fizic, împrejurare care permite reținerea unei absorbții naturale a actelor de amenințare în cele de agresiune fizică pentru care sunt valabile argumentele expuse mai sus.”
Dacă nu e cu sânge, nu se pune
Inculpatul a recunoscut că i-a dat două palme fostei soții, în fața procurorilor. „Inculpatul a recunoscut faptul că a aplicat două lovituri de palmă peste față persoanei vătămate. Această împrejurare se coroborează în parte cu versiunea persoanei vătămate în sensul că în aceeași zi persoana vătămată a fost victima unei agresiuni în autoturism, dar nu se coroborează decât în parte cu numărul de lovituri primite și zona vizată, potrivit susținerilor victimei”, spun anchetatorii.
Cu alte cuvinte, bărbatul a zis că a dat două palme, victima că a fost bătută cu palmele și cu pumnii, prin urmare nu se leagă declarațiile.
30% dintre femeile din România spun că au fost la un moment dat victimele violenței domestice sau sexuale
Nu a contat nici faptul că victima a depus un certificat medico-legal pe care scrie: „Traumatism cranio-facial. Contuzie articulație temporo-mandibulară stângă, fără să prezinte leziuni primare”.
„M-am dus la poliție în acea zi și polițiștii mi-au spus că dacă m-a lovit să merg să fac și certificat medico-legal. Dar nu m-am dus în ziua aceea. A doua zi când am văzut că am dureri de cap, în locurile unde m-a lovit, partea cu ochiul și urechea, am zis să mă duc să nu am altceva de la lovitură. Nu mi-a curs sânge, nu am avut leziuni vizibile, dar vânătaie exista și durere”, mai spune femeia.
Dacă n-a curs sânge, anchetatorii n-au fost foarte impresionați. „Reținem că leziunile suferite de către persoana vătămată nu au produs urme precum echimoze, excoriații și plăgi”, se arată în ordonanța de clasare.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a răspuns solicitării „Libertatea” argumentând, cu un șir lung de articole de lege, că informațiile din acest dosar nu sunt de interes public: „Analizând petiția dumneavoastră, vă aducem la cunoștință faptul că nu au fost identificate informații de interes public solicitate în cererea dumneavoastră astfel încât acestea să vă poată fi furnizate în condițiile legii. În temeiul art. 7 alin. 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, nu vă putem oferi date.”
În continuare, în România, violența domestică este acceptată de societate și, de multe ori, ignorată de autoritățile care blamează victima. În țara noastră, 30% dintre femei spun că au fost la un moment dat victimele violenței fizice sau sexuale
