După 18 ani petrecuți în interiorul zidurilor Vaticanului, între Congregații, sinoduri și ritualuri, am învățat că, indiferent cât de bine crezi că cunoști mecanismele de putere ale Bisericii Catolice, niciun conclav nu seamănă cu altul. Însă cel care urmează – cu începutul anunțat pentru 7 mai – se prefigurează a fi cel mai imprevizibil din ultimele decenii, scrie pentru The Guardian, Ariel Beramendi care a lucrat la Vatican ca funcționar în cadrul Dicasterului pentru Comunicare.

La funeraliile Papei Francisc, luna trecută, Roma pulsa deja de tensiune. În curți discrete și săli private, cardinalii se măsurau din priviri, iar zvonurile se strecurau cu discreția binecunoscută Vaticanului, acolo unde liniștea nu înseamnă neapărat absența conflictului, ci doar rafinamentul cu care se poartă.

Miza este enormă. Nu doar pentru că în joc se află succesiunea unuia dintre cei mai reformatori papi ai epocii moderne, ci și pentru că structura actuală a Colegiului Cardinalilor este radical diferită față de cea din conclavul precedent. Din cei 133 de electori, 108 au fost numiți de Papa Francisc. Sunt cardinali veniți din colțuri ale lumii ignorate până acum de centrul roman – din Asia, Africa Subsahariană, America Latină și insule din Pacific –, oameni care nu se cunosc între ei, care vorbesc limbi diferite și care nu împărtășesc neapărat aceleași priorități ecleziale.

Pentru unii dintre foștii mei colegi din Curie, acest tablou fragmentat este o sursă de îngrijorare. Pentru alții, o oportunitate. Iar pentru toți, o garanție că niciun pronostic nu este sigur, notează Beramendi.

„Un papă african ar fi istoric”

În prezent predominant musulmană, Africa de Nord a fost cândva un bastion al creștinismului, dând naștere unor papi catolici care și-au lăsat amprenta asupra Bisericii până în zilele noastre. Papalitatea lor a avut loc în perioada Imperiului Roman, care se întindea pe teritoriul actual al Tunisiei, nord-estul Algeriei și coasta de vest a Libiei, scrie BBC.

După moartea Papei Francisc, cardinalii din 71 de țări se vor aduna în Capela Sixtină pentru a alege noul lider al Bisericii Catolice. În nord-vestul Angliei, unde comunitățile catolice sunt numeroase, credincioșii de diferite naționalități își exprimă speranțele pentru viitorul pontif.

Akwasi Attua, un ganez de 46 de ani care trăiește în Salford, spune că alegerea unui papă african ar fi un moment de mândrie pentru întreg continentul. El îl menționează pe cardinalul Peter Turkson, unul dintre favoriții la succesiune, ca potențial prim papă african al epocii moderne.

„Ganezii sunt un popor mândru și ne bucurăm de orice realizare a concetățenilor noștri. Avem o comunitate creștină puternică, iar catolicii ar fi încântați să-l vadă pe cardinalul Turkson pe tronul papal”, spune Attua. „Un papă african ar fi o inspirație nu doar pentru catolici, ci pentru toți africani de pretutindeni.”

„Naționalitatea nu contează, ci calitățile”

Însă părintele Solomon Shamee, un preot nigerian care activează în Manchester, are o opinie diferită. El consideră că discuțiile despre originea noului papă ar trebui să fie secundare.

„Nu cred că un papă nigerian este realist în acest moment”, spune părintele Shamee. „Nu ar trebui să alegem un papă după rasă sau naționalitate, ci după capacitatea sa de a conduce Biserica, așa cum a dorit Isus.”

„Important este să fie un om bun”

Lorraine Taurasi, președinta Asociației Italiene din Manchester, spune că, deși Italia are mai mulți cardinali în cursă, pentru ea nu contează originea noului papă.

„Suntem deschiși la orice naționalitate. Important este să fie un om bun, la fel ca Papa Francisc”, spune ea.

Taurasi organizează anual o procesiune religioasă prin Manchester și spune, cu un zâmbet: „Orice ar fi noul papă, este binevenit să participe la următoarea noastră procesiune!”

„Toți suntem copii ai lui Dumnezeu”

Eva Ripoll Breau, o spaniolă care locuiește în Marea Britanie de 30 de ani, spune că alegerea unui papă spaniol ar fi un motiv de mândrie, dar adaugă ea, „în fața lui Dumnezeu, toți suntem egali. Cred că indiferent de origine, alegerea va fi cea potrivită.”

„Un papă filipinez ar fi o onoare imensă”

Sue Wood, o filipineză stabilită în Manchester, îl admiră pe cardinalul Luis Antonio Tagle, poreclit „Papa Francisc al Filipinelor”.

„Ar fi o mare onoare pentru noi dacă unul dintre cardinalii filipinezi ar fi ales”, spune ea. „Dar poate cardinalul Tagle este încă prea tânăr pentru această responsabilitate.”

Ce spune tradiția?

Conclavul va începe joi, după două săptămâni de doliu. Teoretic, orice bărbat botezat poate fi ales papă, dar, în practică, alegerea se face de obicei dintre cardinali.

Ultima dată când un papă non-italian a fost ales a fost în 1978, când polonezul Ioan Paul al II-lea a pus capăt unei serii de 455 de ani de papi italieni.

Indiferent de origine, lumea catolică așteaptă un lider care să continue moștenirea Papei Francisc – una de unitate, compasiune și deschidere.