News Flash:

Leonardo Badea (BNR) - Provocări ale evoluției economiei: redresare, restructurare, reziliență

11 Aprilie 2022
402 Vizualizari | 0 Comentarii
Leo Badea ASF

„Contextul economic și financiar pe care îl traversăm este deosebit de dificil, fiind marcat de situații excepționale precum: prelungirea pandemiei de Covid-19, disfuncționalitățile în lanțurile de producție și distribuție, majorarea prețurilor în sectorul energetic și agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei, cu implicații profunde la nivel economic și social, care vor rămâne de referință pentru foarte mult timp.

În pofida evoluției situației pandemice, pe fondul unui amplu sprijin monetar și fiscal, economia globală a înregistrat o revenire în cursul anului 2021, care a fost susținută de lansarea procesului de vaccinare, relaxarea treptată a restricțiilor și redeschiderea activităților din sectorul serviciilor. Viteza de redresare a fost, evident, inegală, influențată de mai mulți factori, precum impactul diferit al blocajelor apărute în procesele de producție și în lanțurile de aprovizionare.

Totodată, se poate remarca o încetinire a procesului privind cooperarea globală, având în vedere că pandemia și tensiunile geopolitice au polarizat societățile, iar eforturile statelor s-au concentrat în special pe gestionarea crizelor.

Pe de altă parte, pandemia a accelerat foarte mult unele tehnologii, cu progrese vizibile în zone precum inteligența artificială, domeniul medical sau cel genetic, sectorul verde și cel digital. Reglementarea corespunzătoare a acestor evoluții și implementarea de politici prin care să se asigure dezvoltarea tehnologiilor reprezintă o provocare importantă, necesitând, între altele, accesul la date de înaltă calitate legate de sustenabilitate, îndepărtarea subiectivității, asigurarea transparenței, un proces decizional puternic și o accelerare către o economie mai durabilă. Cursul viitor al pandemiei rămâne în continuare un factor de incertitudine, însă impredictibilitatea privind evoluția economiei și a sistemului financiar global a fost amplificată în mod semnificativ de războiul Rusia-Ucraina.

Invazia Ucrainei de către Rusia a creat obstacole noi în parcursul spre redresarea economică la nivel global și a amplificat riscuri de natură geopolitică, care după mai bine de o lună de conflict militar intens tind să rămână ridicate. Ca urmare a războiului din Ucraina, au fost impuse sancțiuni economice și financiare fără precedent la adresa Federației Ruse (eliminarea din SWIFT a mai multor bănci rusești și o serie de alte sancțiuni împotriva altora, înghețarea unui nivel semnificativ al rezervelor valutare, embargouri privind exportul de înaltă tehnologie ș.a.), care au creat un nou val de provocări.

Creșterea prețurilor și amplificarea volatilității pentru anumite categorii de bunuri, cu precădere pentru petrol și gaze, dar și restrângerea accesului la unele importuri de produse agricole pentru care Rusia și Ucraina asigurau o pondere importantă a exporturilor la nivel global au generat o serie de șocuri în ceea ce privește oferta, mai ales pentru unele economii din spațiul european, în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare, prețurile mărfurilor și, nu în ultimul rând, nivelul de încredere. Între cele mai expuse state se numără Moldova, Polonia și Țările Baltice, având în vedere legăturile economice și geo-strategice, dar și istoria lor lungă de relații tensionate cu Rusia. Efectele de propagare ca urmare a conflictului dintre Rusia și Ucraina se răspândesc la nivel mondial într-o perioadă în care majoritatea țărilor încă se confruntă cu dificultăți economice, financiare, fiscale și de natură socială, ca urmare a problemelor pe care le-au întâmpinat în timpul pandemiei. Complexitatea situației este accentuată de o serie de alte evoluții, precum: transformările induse de noile tehnologii, integrarea tehnologiei digitale în multiple segmente ale societății, dezvoltarea modelor de afaceri, care modifică fundamental modul în care se creează plus-valoare, dar și schimbările în contextul geopolitic.

Remarcăm astfel faptul că impactul situației actuale nu poate fi comparat cu cel al pandemiei. Spre deosebire de situația cu care ne-am confruntat în plină pandemie, care a necesitat măsuri țintite, menite a debloca înghețarea temporară a unor sectoare economice, contextul actual este diferit având în vedere evoluția mediului macroeconomic, spațiul fiscal din ce în ce mai limitat și schimbările structurale care se produc la nivelul economiei, inclusiv ca urmare a pandemiei. Agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei și intensificarea tensiunilor pe care le-a declanșat generează creșterea susceptibilității și o serie de incertitudini din perspectivă  economică, care ar putea conduce la derapaje ale procesului de redresare, determinând totodată o volatilitate semnificativă a piețelor financiare.

În cazul României, pe lângă vulnerabilitățile de natură structurală ale economiei, în actualul context trebuie gestionate corespunzător potențialele riscuri aferente persistenței pandemiei și incertitudinilor privind dinamica procesului de redresare economică, cele generate de criza din sistemul energetic și de blocajele apărute în lanțurile de aprovizionare și în procesele de producție. Alte surse importante de riscuri și incertitudini vizează aspecte precum: ascensiunea puternică a inflației, gradul de absorbție a fondurilor europene, creșterea datoriei publice sau continuarea procesului de consolidare fiscală în vederea atingerii țintei de deficit bugetar, conform reglementărilor europene, până la finele anului 2024.

În ceea ce privește sectorul bancar românesc, acesta înregistrează valori foarte scăzute ale expunerilor față de Ucraina sau Rusia, nicio bancă din România neavând participații directe de capital cu origini într-una din cele două țări.

De asemenea, expunerile instituțiilor de credit sunt reduse în ceea ce privește contrapartidele având țara de reședință Rusia sau Ucraina, în condițiile în care nu există credite și avansuri în sold acordate, iar depozitele atrase se ridică la o valoare modică, de doar 17,9 milioane lei pentru Rusia și, respectiv, de 40,7 milioane lei pentru Ucraina (valorile exemplificate sunt aferente lunii decembrie 2021).

Prin comparație, conform datelor publicate de Autoritatea Bancară Europeană la data de 1 aprilie 2022, băncile din Franța, Italia și Austria au raportat cel mai mare volum de expuneri față de contrapartidele având țara de reședință Rusia, iar băncile din Austria, Franța și Ungaria au avut cea mai mare expunere față de Ucraina.

Totodată, indicatorii relevanți din perspectiva sănătății financiare a sectorului bancar românesc se situează la valori adecvate, la un nivel comparabil sau chiar mai bun față de mediile europene evidențiate în datele din tabloul de bord al Autorității Bancare Europene, asigurând astfel o reziliență sporită a sistemului bancar național la eventuale șocuri. Astfel, sectorul bancar românesc prezintă o situație bună a indicatorilor în ceea ce privește solvabilitatea, calitatea activelor și profitabilitatea.

Din punct de vedere al solvabilității sunt de menționat, pentru exemplificare, rata fondurilor proprii totale, care se situa în România la 22,26 la sută, comparativ cu o medie de 19,6 la sută la nivelul statelor membre ale UE, în luna decembrie 2021.

De asemenea, indicatorii relevanți pentru măsurarea calității activelor s-au îmbunătățit în anul 2021. Astfel, în România, gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante se situa la 66,07 la sută, media la nivelul UE fiind 44,5 la sută în luna decembrie 2021, iar rata creditelor neperformante se situa la 3,34 la sută.

Mai mult, capacitatea sectorului bancar de a gestiona corespunzător potențiale riscuri aferente unor șocuri la nivel macroeconomic de o intensitate medie spre ridicată este indicată și de rezultatele celor mai recente teste de stres privind lichiditatea și solvabilitatea.

Pentru consolidarea acestei capacități, Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială a hotărât majorarea ratei amortizorului anticiclic de capital la 0,5% din octombrie 2022. În plus, cu scopul de a acționa împotriva acumulării unor vulnerabilități pe un segment mai riscant al pieței imobiliare, Banca Națională a României a înăsprit limitele privind raportul dintre valoarea creditului și colateralul asociat (indicatorul Loan-to-Value sau LTV) cu 10 puncte procentuale (echivalent cu o creștere a avansului de aceeași magnitudine), pentru creditele acordate persoanelor fizice aferente achizițiilor de imobile ce nu fac obiectul reședinței proprii. Cu toate acestea, trebuie avute în vedere în continuare potențialele riscuri și vulnerabilități la adresa sectorului bancar și a stabilității financiare.

Un rol important pentru promovarea stabilității financiare și a unor sisteme de plată sigure și eficiente revine stimulării inițiativelor privind cercetarea și dezvoltarea tehnologică.

Sistemul financiar trece prin transformări importante în contextul procesului de digitalizare care, pe de o parte, creează premisele reducerii costurilor, creșterii eficienței, a competitivității și a incluziunii financiare iar, pe de altă parte, generează riscuri, unele chiar semnificative, precum cele de natură cibernetică. Furtul de date sau de informații (cu precădere în Europa centrală și de est) și atacurile cibernetice (manifestate mai pregnant în Europa de vest) sunt identificate în contextul actual ca fiind unele dintre cele mai ridicate riscuri la nivel european.

Luând în considerare faptul că tehnologia conduce la schimbări profunde, iar ecosistemul de active digitale și plăți evoluează într-un ritm rapid, trebuie evaluat impactul acestora asupra stabilității sistemului financiar, nu numai așa cum există el astăzi, ci și așa cum ar putea evolua în viitor. De aceea, este important să înțelegem progresele tehnologice și cerințele consumatorilor care conduc la aceste evoluții.

Pe de altă parte, în contextul războiului din Ucraina, perspectivele asupra creșterii economice din România s-au redus, în linie cu evoluții similare pentru întreaga Uniune Europeană, astfel încât pe fondul prelungirii conflictului și al incertitudinilor care diminuează nivelul de încredere a companiilor și a persoanelor, este previzibilă o încetinire a creșterii economice în perioada următoare. Evoluția economiei naționale va depinde, între altele, și de efectele acestui război, cu toate consecințele ce derivă din acestea.

Evenimentele recente indică astfel necesitatea intensificării eforturilor de tranziție către un model de creștere economică robustă și sustenabilă.

Având în vedere că spațiul fiscal pentru acordarea sprijinului financiar este unul limitat întrucât deficitul bugetar este mare și dificil de finanțat, mai ales pe un fond internațional de creștere a dobânzilor, doi factori pot atenua semnificativ aceste evoluții nefavorabile și alte potențiale șocuri care ar putea apărea în viitor, putând genera considerabile efecte pozitive de antrenare pe termen mediu:

ü  fondurile europene alocate României (inclusiv prin PNRR) sunt semnificative. În comparație europeană, România a primit printre cele mai mari sume, astfel încât sunt șanse rezonabile ca economia să cunoască o reducere mai temperată a ritmului de creștere, concomitent cu implementarea de schimbări structurale favorabile. Pentru exemplificare, suma totală alocată României prin PNRR, ce poate fi atrasă în termen de 5 ani, este de 29,18 mld. euro, fiind formată din granturi în valoare de aprox. 14,24 mld. euro și împrumuturi  în valoare de aprox. 14,94 mld. euro. Situația actuală ar putea constitui un catalizator pentru utilizarea eficientă a fondurilor europene, inclusiv prin facilitatea de redresare și reziliență, care are potențialul de a ajuta România să implementeze reforme structurale cu efecte pozitive din perspectiva dezvoltării economice. Accelerarea absorbției fondurilor alocate României de către Uniunea Europeană constituie astfel un demers absolut necesar pentru crearea premiselor de creștere economică și trebuie să reprezinte o prioritate în conjunctura actuală.

 

ü  războiul din Ucraina și efectele pandemiei au crescut șansele relocării din străinătate, în special din Asia, din Rusia și din Ucraina, în România a unor lanțuri de producție. Această relocare ar putea contribui atât la creșterea economică, cât și la atenuarea unor dezechilibre externe, prin asigurarea la nivel intern a unor capacități de producție care în prezent fac obiectul importurilor. Astfel, țara noastră ar putea deveni una dintre destinațiile pentru atragerea investițiilor relocate din zonele de conflict ca urmare a războiului. Din această perspectivă însă, România va intra în competiție cu alte țări, precum Polonia sau Ungaria. Pentru a stimula atragerea investițiilor relocate, România poate oferi, de exemplu, ajutoare de stat sau facilități fiscale.

 

 

De asemenea, cele două vulnerabilități care se manifestă la nivelul Uniunii Europene, respectiv vulnerabilitatea privind asigurarea securității alimentare și vulnerabilitatea privind asigurarea securității energetice (în condițiile în care agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei a perturbat semnificativ aceste piețe) ar putea fi gestionate mai bine în România comparativ cu majoritatea covârșitoare a țărilor din Uniunea Europeană, dacă s-ar îmbunătăți guvernanța pentru aceste domenii la nivel politic și administrativ.

În domeniul agroalimentar, războiul din Ucraina a creat mai multă incertitudine cu privire la disponibilitatea viitoare a cerealelor și a produselor oleaginoase, la accesibilitatea acestora (din cauza prețurilor ridicate și a tendințelor inflaționiste) și a adăugat un nou val de instabilitate piețelor deja tensionate. România este printre principalii producători de cereale și oleaginoase din UE (25 la sută din producția de porumb a UE, 34 la sută la floarea soarelui, 14 la sută la soia), iar aproximativ 50 la sută din producție este vândută la extern. Pentru exemplificare, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, în anul 2021 România s-a situat pe primul loc în UE la producția de porumb boabe și de floarea soarelui, iar la grâu pe al patrulea loc la producția realizată (după Franța, Germania și Polonia). România exportă materie primă, având valoare adăugată redusă și importă produse alimentare prelucrate, care au valoare adăugată mai ridicată, astfel încât țara noastră înregistrează un deficit comercial cu produse alimentare ridicat și în creștere, grevat cu precădere de vulnerabilitățile privind bunurile de natură alimentară cu un grad mai înalt de prelucrare. Nivelul ridicat al importurilor de produse alimentare ar putea constitui o vulnerabilitate, cu potențial sistemic. Criza determinată de pandemia COVID-19 a scos în evidență o serie de aspecte semnificative pentru domeniul agroalimentar, precum: necesitatea asigurării unui nivel adecvat al sustenabilității alimentare care este o parte integrantă a siguranței alimentare, eficientizarea lanțurilor de aprovizionare, respectiv a proceselor de producție și, nu în ultimul rând, nevoia de digitalizare a proceselor de producție și de distribuție.

Aspecte precum cele menționate anterior, dar și altele derivate din potențiale crize viitoare ar putea fi gestionate prin elaborarea unei strategii privind domeniul agroalimentar care să aibă ca principal obiectiv implementarea unei politici industriale pentru sectorul alimentar și  abordarea problemelor structurale din acest domeniu.

România are premisele necesare pentru a se poziționa bine la nivel european având în vedere, pe de o parte, potențialul agricol neprelucrat în vederea obținerii de produse finite și, pe de altă parte, resursele financiare pe care le poate atrage prin intermediul fondurilor europene, inclusiv pentru dezvoltarea digitalizării sau a economiei verzi.

În ceea ce privește sectorul energetic, România are printre cele mai mici niveluri de dependență de resursele energetice importate din Rusia și deține un potențial ridicat de a fi exportator net. Un rol important poate reveni canalului privind energia verde, fiind planificate proiecte de aproape 60 mld. euro până în anul 2030, atât în sectorul public, cât și în cel privat. Acest lucru ar genera o structură și mai diversificată a surselor de energie, diminuând dependența de conjunctura favorabilă sau nu a uneia dintre resursele energetice.

Impactul pandemiei și războiul din Ucraina au necesitat un răspuns masiv, substanțial și, în anumite cazuri, fără precedent, pentru abordarea efectelor economice și a celor sociale ale acestor fenomene excepționale.

Scopul principal pentru perioada care urmează nu ar trebui să fie revenirea la situația existentă până la apariția acestor crize, ci valorificarea inițiativelor care și-au dovedit eficiența pe termen scurt și dezvoltarea acestora în obiective de politică pe termen lung. Acest proces trebuie să implice transformările în ceea ce privește funcționarea economiei, mecanismele de finanțare, furnizarea serviciilor publice și identificarea de soluții pentru unele probleme structurale.

Spre exemplu, o inițiativă foarte recentă în contextul eforturilor de realizare a tranziției către o economie mai verde prin reducerea emisiilor poluante a constituit-o semnarea unui memorandum de înțelegere de către operatorii de sisteme de gaze naturale din România, Ungaria, Polonia şi Slovacia pentru dezvoltarea unui sector energetic prietenos cu mediul, respectiv a unei reţele de hidrogen în regiune. În acest sens, la inițiativa părții române, patru operatori de transport și de sistem de gaze naturale din Europa Centrală, respectiv Transgaz din România, FGSZ din Ungaria, Gaz-System din Polonia și, respectiv, Eustream din Slovacia au încheiat un parteneriat strategic având ca scop cooperarea în vederea identificării posibilităților de decarbonizare privind operațiunile pe care aceștia le desfășoară, explorării potențialului de a transporta gaze verzi și CO2, dezvoltării producției de hidrogen și a identificării diferitelor industrii în cadrul cărora poate fi utilizat hidrogenul.

 

Pentru atingerea celor mai bune rezultate, o astfel de inițiativă trebuie corelată cu strategia energetică, cu cea privind dezvoltarea durabilă și cu realitățile economice.

 

La nivelul UE, strategia privind hidrogenul vizează transformarea în realitate a acestui potențial prin investiții, creare de piață, reglementare, cercetare și inovare. Hidrogenul ar putea alimenta sectoare care nu pot fi electrificate, asigurând de asemenea stocarea pentru echilibrarea unor fluxurilor variabile ale energiei regenerabile. Potrivit Strategiei UE, prioritară este extinderea producției de hidrogen regenerabil prin utilizarea energiei solare și a celei eoliene, însă pe termen scurt și mediu, pentru asigurarea unei piețe viabile și pentru reducerea emisiilor poluante sunt necesare alte forme de hidrogen cu un conținut redus de carbon. Inovația și cercetarea devin, astfel, elemente esențiale pentru dezvoltarea surselor de energie.

Gestionarea, în continuare, a provocărilor pe termen scurt, mediu și lung presupune implementarea unor reforme structurale, realizarea de investiții, continuarea procesului de consolidare fiscală, un efort coordonat pentru dezvoltarea cercetării și inovării, identificarea de măsuri pentru facilitarea tranziției verzi și a celei digitale și, nu în ultimul rând, revizuirea cadrului de guvernanță axată pe schimbări fundamentale pentru asigurarea unei redresări economice durabile. România poate valorifica o serie de avantaje pe care le are spre deosebire de alte state,  precum potențialul agricol și cel energetic, sau posibilitatea de a atrage investițiile relocate, capacități care ar fi dezvoltate printr-o utilizare eficientă a fondurilor europene.

În ceea ce privește domeniul financiar, având în vedere amploarea problemelor cu care ne confruntăm în contextul actual, precum: instabilitatea geopolitică, schimbările structurale la nivelul economiei, creșterea inflației, riscurile cibernetice ș.a., principala provocare o constituie protejarea și consolidarea unui sistem financiar puternic, competitiv și rezistent, care să susțină economia reală, evitând în același timp volatilitatea.

În acest sens, o atenție sporită trebuie acordată consolidării rezilienței infrastructurii piețelor financiare, dezvoltării unor mecanisme eficiente de gestionare a riscurilor și a vulnerabilităților și, nu în ultimul rând, a cooperării și coordonării politicilor la nivel paneuropean.

Parafrazând cele spuse de Josep Borrell, șeful diplomației europene, trebuie să aspirăm la tot ce este mai bun, dar să ne menținem pregătiți pentru ce este mai rău. Cred că aceasta este esența strategiei unei comunități care țintește în egală măsură dezvoltarea, dar și reziliența. Acestea sunt probabil coordonatele cele mai importante pentru viitorul nostru”.

 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

© 2022 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1319 (s) | 33 queries | Mysql time :0.042791 (s)