Victima, un bărbat din cartierul clujean Mănăştur, în vârstă de 49 de ani, aşteaptă, cu faţa schimonosită de durere, în dimineaţa zilei de joi, 18 iunie să fie poftit în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj. Mărturiseşte, sincopat, că un amic de-al lui, mai tânăr cu doi ani decât el şi fost boxer de performanţă, i-a rupt trei coaste, într-un bar din Piaţa Ioan Meşter, dintr-un singur pumn, după care i-a spus că doar… a glumit!

Bărbatul, mic de înălţime şi destul de subţirel spune că este de profesie agent de pază şi duminica trecută s-a întreţinut, la un pahar, cu vechiul lui amic şi coleg de breaslă, în barul aflat în Piaţa „Ioan Meşter”,  a cartierului Mănăştur.

Îşi începe apoi relatarea păţaniei sale: „Amicul meu, fost boxer, este un băiat de milioane când e treaz – însă, băut, devine brusc un adevărat pericol social, de parcă i-ar lua Dumnezeu minţile! Aşa s-a întâmplat şi duminică, când după mai multe pahare în plus, mi-a poruncit să-mi scot din buzunare tot ce am asupra mea, fiindcă mă suspectează că i-aş fi furat pachetul de ţigări.

Probabil că era prea beat şi uitase că şi le fumase deja pe toate, eu – la rândul meu – mai având doar două ţigări în pachetul meu. M-am executat, i-am arătat tot ce am la mine, după care el m-a percheziţionat. N-a găsit nimic, aşa cum era şi firesc.

Dar, drept „mulţumire” şi, fără să-mi spună ceva, şi-a luat avânt şi mi-a ars un pumn greu, ca un baros, în abdomen. M-a lăsat minute întregi aproape fără suflare, astfel că imediat după ce mi-am revenit puţin m-am târât, efectiv, până acasă”…

Interlocutorul meu arată apoi că a bolit trei zile în pat, crezând că-şi va reveni în scurt timp. Însă, dimpotrivă, durerile sale s-au înteţit. Aşa că a luat decizia să se prezinte miercuri la Clinica de Chirurgie Toracică, unde medicii l-au înştiinţat că are trei coaste fracturate, fără deplasare, chemând totodată şi poliţia.

Explică în continuare victima: „Astăzi trebuia să mă angajez la noul loc de muncă şi norocul meu este că am un şef înţelegător, care mi-a permis să merg la serviciu abia după zilele de refacere şi tratament. Dar pe bătăuş nu am să-l cruţ, îl pun la plată pentru suferinţa provocată, în ciuda faptului că mă sună acum din oră-n oră, oferindu-se să-mi dea de băut şi să-mi cumpere medicamentele prescrise de către medici. De asemenea, pot spune că eu, care sunt un om vesel, nu mai am nici măcar curajul să râd, fiindcă mă apucă nişte dureri îngrozitoare! Să nu mai zic în ce hal m-aş simţi dacă m-ar „pomeni” cineva şi m-ar apuca sughiţul.”

Nu-şi încheie bine vorba bietul om şi este poftit în cabinetul de consultaţii al instituţiei. Se întoarce, la scurt timp, cu un certificat în care medicii i-au recomandat trei săptămâni de îngrijiri medicale. Declară apoi, hotărât, ţinând certificatul în mână: „Acuma, dacă mi-a fost eliberat, o să mă deplasez imediat la Secţia 4 de Poliţie, ca să-l reclam pe fostul meu amic. Fiindcă – aşa cum v-am spus – nu pot să-l iert în ruptul capului şi trebuie să afle şi el că suferinţa nu se poate cumpăra!”

 

                                                                                      Sorin Grecu

  coral