Astăzi am discutat cu Nelu Vlad, solistul formației Azur, despre primele sale amintiri în Cluj, o întâlnire întâmplătoare cu renumitul Dumitru Fărcaș, povești neștiute despre familia Ceaușescu, dar și despre grădina pe care a sădit-o în perioada pandemiei.

Reporter: Când ați vizitat pentru prima oară Cluj-Napoca?

Nelu Vlad: Pentru prima oară a fost în 1989, când am avut un concert la Casa de Cultură a Studenților. A fost singurul concert, că era în perioada când regimul ăsta se clătina și toate concertele pe care le-am ținut noi nu am mai reușit să le facem în Baia Mare, niciodată, nici după Revoluție. Am fost în toate marile orașe, am ajuns la Cluj, ne-am întors și dupaia nu am mai avut cum să plecăm. Au venit tuburările din țară. Nu îmi amintesc mare lucru. Noi când veneam, mergeam la hotel, dădeam concertul și mergeam la hotel. Nu am putut să îmi dau seama. Abia după Revoluție am mers cu un alt concert. Asta a fost a doua oară. Am stat încă o zi. A doua zi ne-am plimbat puțin prin Cluj. Sincer să fiu, nu m-a impresionat orașul, probabil că nici nu am văzut ce trebuie, dar m-a impresionat altceva. Întâlnirea pe care am avut-o, din întâmplare, cu Dumitru Fărcaș. Am stat la taclale 3 ore. Nu știu ce s-a întâmplat de și pe mine, și pe dânsul, ne-a interesat persoana celuilalt. Am ajuns la niște discuții pe care eu nu le știam și tot românul era curios să le afle, referitor la familia Ceaușescu. El a fost un apropiat al lui Nicușor și când a venit Ceaușescu din Irak, a venit cu doi câini creați pentru apărare. Pe unul l-a oprit Nicu Ceaușescu și unul l-a făcut cadou lui Dumitru Fărcaș. A trecut un an sau doi, și când a venit Nicu la Cluj, Dumitru Fărcaș s-a lăudat în ce fel este câinele lui. Când a văzut cum se comportă și cum a fost dresat, a spus: „Dă-mi-l mie!”, „Nu pot să ți-l dau, că m-am atașat de el!”. Și zice: „M-am dus unde eram, în restaurant, într-un separeu, și m-a ținut de vorbă, și s-au dus securiștii acasă și mi-au luat câinele”. După o perioadă de nu știu cât, câinele nu a mai vrut să mănânce, nu a vrut să se împrieteneasă cu nimeni, de dorul lui Fărcaș, și a fost ucis. Nu mai voia să mănânce, nu mai colabora cu nimeni, așa că s-au hotărât să îl ucidă. Au vrut să îl împuște, dar un alt dresor a spus că nu e corect din punct de vedere uman să tragi într-un câine în starea în care e. Trebuie să îl ucidem în luptă. Și-a pus niște mănuși, l-a agitat și a reușit să îi rupă coloana. A doua întâmplare a fost cum v-au luat vouă crucea de pe biserică…

Reportaj scris de Caroline Cristea / 09 Iulie 2020 / 0 comentarii / 187 vizualizari

12SHARESShare on FacebookShare on TwitterShare on Google

Astăzi am discutat cu Nelu Vlad, solistul formației Azur, despre primele sale amintiri în Cluj, o întâlnire întâmplătoare cu renumitul Dumitru Fărcaș, povești neștiute despre familia Ceaușescu, dar și despre grădina pe care a sădit-o în perioada pandemiei.

ASCULTĂ AICI INTERVIUL COMPLET:

Reporter: Când ați vizitat pentru prima oară Cluj-Napoca?

Nelu Vlad: Pentru prima oară a fost în 1989, când am avut un concert la Casa de Cultură a Studenților. A fost singurul concert, că era în perioada când regimul ăsta se clătina și toate concertele pe care le-am ținut noi nu am mai reușit să le facem în Baia Mare, niciodată, nici după Revoluție. Am fost în toate marile orașe, am ajuns la Cluj, ne-am întors și dupaia nu am mai avut cum să plecăm. Au venit tuburările din țară. Nu îmi amintesc mare lucru. Noi când veneam, mergeam la hotel, dădeam concertul și mergeam la hotel. Nu am putut să îmi dau seama. Abia după Revoluție am mers cu un alt concert. Asta a fost a doua oară. Am stat încă o zi. A doua zi ne-am plimbat puțin prin Cluj. Sincer să fiu, nu m-a impresionat orașul, probabil că nici nu am văzut ce trebuie, dar m-a impresionat altceva. Întâlnirea pe care am avut-o, din întâmplare, cu Dumitru Fărcaș. Am stat la taclale 3 ore. Nu știu ce s-a întâmplat de și pe mine, și pe dânsul, ne-a interesat persoana celuilalt. Am ajuns la niște discuții pe care eu nu le știam și tot românul era curios să le afle, referitor la familia Ceaușescu. El a fost un apropiat al lui Nicușor și când a venit Ceaușescu din Irak, a venit cu doi câini creați pentru apărare. Pe unul l-a oprit Nicu Ceaușescu și unul l-a făcut cadou lui Dumitru Fărcaș. A trecut un an sau doi, și când a venit Nicu la Cluj, Dumitru Fărcaș s-a lăudat în ce fel este câinele lui. Când a văzut cum se comportă și cum a fost dresat, a spus: „Dă-mi-l mie!”, „Nu pot să ți-l dau, că m-am atașat de el!”. Și zice: „M-am dus unde eram, în restaurant, într-un separeu, și m-a ținut de vorbă, și s-au dus securiștii acasă și mi-au luat câinele”. După o perioadă de nu știu cât, câinele nu a mai vrut să mănânce, nu a vrut să se împrieteneasă cu nimeni, de dorul lui Fărcaș, și a fost ucis. Nu mai voia să mănânce, nu mai colabora cu nimeni, așa că s-au hotărât să îl ucidă. Au vrut să îl împuște, dar un alt dresor a spus că nu e corect din punct de vedere uman să tragi într-un câine în starea în care e. Trebuie să îl ucidem în luptă. Și-a pus niște mănuși, l-a agitat și a reușit să îi rupă coloana. A doua întâmplare a fost cum v-au luat vouă crucea de pe biserică…

Întâlnirea asta și-a pus amprenta asupra mea, ba chiar mi-a schimbat puțin impresia, pentru că acum, când trec, mă uit mai cu atenție la Cluj.

Reporter: Ce mai știți astăzi despre Cluj?

Nelu Vlad: Știu că este unul din punctele de atracție ale Ardealului. De câte ori trec munții, eu zic că am ajuns în altă țară. Totul se schimbă, inclusiv aerul. Se vede amprenta imperiului Austro-Ungar peste tot, se vede că cineva a presărat puțină civilizație peste pământul ăsta românesc și totdeauna mă simt extraordinar.

Reporter: Cum a fost pentru dumneavoastră perioada de pandemie?

Nelu Vlad: La mine a fost o oportunitate faptul că am o casă de vacanță la 15 km de Brăila, pe care mi-am făcut-o cochetă și folositoare, așa, pentru momentele mele libere. Acolo m-am retras și acolo mi-am lucrat curtea și grădina cum nu le-am lucrat niciodată. Pentru că am avut timp și am stat în fiecare zi acolo. Mi-am pus roșii, toate zarzavaturile, pe sfoară, pe araci, flori, am îngrijit pomii, am cules vișine, am cules caise. A fost o perioadă în care am stat doar eu cu soția acolo. La început a fost greu. Nu credeam că o să rezistăm 10 zile. Apoi au trecut aproape trei luni. (…) Nu aveam chef de absolut nimic. Nici de ascultat muzică, nici de… Voiam să văd o dată că se termină cu treaba asta.

Reporter: Cum credeți că va rezista industria muzicală după toată nebunia aceasta?

Nelu Vlad: Ca să fiu sincer, industria asta muzicală parcă nici nu mai are haz. Mă uitam că am avut câteva concerte pe litoral, la terase mari, de lux, imense, de 1.000 de oameni, dar dispersați. Starea oamenilor, raportat la muzică și la starea de chef. Toți sunt blazați, toți se uită la tine și ai impresia că întreabă: „Ce căutați voi aici? Nu aveți altă treabă?” După această perioadă se pare că industria muzicală e cam rănită. Nu știu cum vor acționa oamenii de acum încolo.

Reporter: Planuri de viitor?

Nelu Vlad: Avem un program încărcat, full. Acum, stăm cu groaza în spate să nu vină vreun decret, vreun alt regulament în care să se spună: „Se sistează din nou, toate activitățile”. Avem plecări în Canada, SUA, reprogramate pentru anul viitor. Dar astea sunt lucruri incerte.

Sursa: Ziar de Cluj

coral