Pe sotul meu l-am cunoscut intr-un concediu. Pe atunci, era ghid turistic, iar acum Claudiu este doar fostul meu sot. De la „sot” la „fost” va puteti da seama ce s-a intamplat intre noi. Dar lucrurile nu au fost simple. Daca nu as fi descoperit adevarata lui fire, probabil ca si-acum as fi fost sotia lui inselata…
Dupa ce am terminat liceul, am hotarat sa ma angajez undeva. Parintii mei nu aveau bani ca sa ma intretina, imi trebuiau bani de haine si de buzunar. Intr-o zi, tot cautand un job, am gasit un anunt intr-un ziar: o editura de carte avea nevoie de cineva la depozit.
Salariul nu era prea mare, dar nici cine stie ce responsabilitate nu aveam. Tot ce trebuia sa fac era sa asez in cutii comenzile de pe facturi. Apoi, cutiile trebuiau sigilate, etichetate si… gata. Mai departe, la distribuitori, le duceau colegii mei.
In primul an de munca, nu am avut concediu. In al doilea an, colega mea, caci eram doua la depozit, a intrat in prenatal. Firma a angajat pe altcineva, dar, pana a invatat de la mine tot ce trebuia, a trecut anul si iar n-am plecat in concediu.
Abia in al treilea an am reusit si atunci am hotarat: concediu de douasprezece zile, cu traseu si ghid! Aici, in Romania, caci m-am gandit sa termin mai intai cu ce-i la noi, apoi sa vad si alte tari. Nici nu stiam ce obiective sa aleg, asa ca am inceput sa caut.
Am mers la o agentie… Scump rau! La a doua, aveam o problema: grupul de turisti era strain, cu ghid roman. Obiectivele erau castelele si cetatile cel mai bine pastrate. Mi s-a parut chiar fain. Cum mai stiam ceva engleza din scoala, m-am gandit ca o sa ma descurc.
Turul a inceput la Suceava, orasul meu. Eu cunosteam Cetatea Sucevei foarte bine, asa ca peste primul obiectiv am trecut cam distrata. Turistii chiar mi-au placut: oameni educati, veseli, mai limpezi la capul decat romanii. Erau nemti, englezi si cativa irlandezi. Dar ce a inceput sa ma intereseze pe mine cel mai mult era ghidul: un tip inalt si bine facut (am aflat mai tarziu ca a facut zece ani de volei). Era frumusel si avea o cautatura de smecheras. Deh, daca traiesti printre straini, incepi sa semeni cu ei…
Ori a observat ca-mi placea, ori m-a placut si el, nu stiu… Dar, la urmatoarea oprire, la Cetatea Neamtului, mi-a zambit de cateva ori. Iar seara a stat putin cu turistii, le-a recomandat specialitatile casei, apoi s-a asezat langa mine si am luat masa impreuna. Dupa cina, am iesit la plimbare doar noi doi si am povestit cate vrute si nevrute. Mi s-a parut ca e cam curand sa-l invit in camera mea, asa ca ne-am despartit in holul hotelului. Dar treaba asta nu avea sa mai tina mult…
Urmatoarea cetate vizitata a fost a Brasovului, iar cine a vazut orasul stie cat este de romantic. De-acum trecusera trei zile si stiam deja programul: traseu cu autocarul, vizita la obiectiv, cazare la hotel, cina. Dupa masa de seara, am iesit in orasul vechi, la cumparaturi. Am gasit tot felul de suveniruri pentru cei de acasa, parintii si fratele meu. Erau haioase si de efect. Cum ne plimbam noi asa, am vazut un magazin pe colt, cu o vitrina rotunda. In vitrina era o singura rochie: roz, diafana, cu o panglica stransa sub sani, panglici la maneci si decolteu rotund, brodat cu margele. Un vis, nu alta!
— Vino sa-i faci o proba! — Nici nu ma gandesc! E prea scumpa! — De unde stii? — Uita-te si tu cum arata! — Hai, lasa! Cand m-am vazut in oglinda, nu imi venea sa cred. Aratam ca o zana. — O cumparam! a zis Claudiu catre vanzatoare. — Nu se poate, nu mi-o permit! — Te ajut eu cu banii… Mi-i dai dupa ce termini concediul. Eu sigur mai ajung cu treaba prin Suceava… Ma suni tu si ne vedem undeva.
M-a convins. Eram tare bucuroasa. Pe drum, parca pluteam. Am ajuns la hotel seara, in jur de ora 10. In fata camerei mele, mi-a dat un pupic pe obraz si mi-a spus:
— Sper sa-ti placa rochia multa vreme de-acum incolo… Mi s-a parut ca prea a fost o seara perfecta, ca sa o stric prefacandu-ma ca nu am auzit apropoul sau, mai rau, respingandu-l, chiar daca si elegant. — Intra… Am sa o imbrac pentru tine…
Am imbracat-o, el m-a admirat, apoi… m-a ajutat sa o dau jos si a ramas peste noapte. De atunci, a ramas la mine in toate noptile. Dar ce nopti! Ce amor, ce imbratisari, ce sarutari printre soapte fierbinti! Dimineata, cand se servea bufetul suedez, eram lesinata de oboseala. Mi-as fi turnat cafea direct in vena, sa ma trezeasca. Abia asteptam sa porneasca autocarul, ca sa ma pot culca. Cand ajungeam la hotelul urmator, nici macar nu mai despachetam. Scoteam din bagaj doar strictul necesar, ca sa nu mai am multe de strans a doua zi.
Dupa Brasov, am vizitat Castelul Bran si Castelul Peles. Aici am facut fotografii si ne-am simtit minunat. Deja nu ne mai ascundeam, eram oficial impreuna…
Urmatoarea oprire a fost la Cetatea Rasnov. Aici m-am trezit din ameteala acelor zile, in care eram prinsa ca intr-un vartej: mi-am dat seama ca turul cetatilor trecuse de jumatate. Petrecusem sapte zile, mai aveam cinci. intelegeam ca totul avea sa se termine si imi parea rau. Fusese un vis frumos, din care, curand, urma sa ma trezesc. Sa ma intorc acasa, la serviciu, la treburile plictisitoare care imi umpleau fiecare zi din viata. Iar si iar…
Lui Claudiu nu i-am spus nimic. Nu voiam sa-l oblig in niciun fel. M-a vazut trista, dar i-am zis ca sunt doar melancolica, poate din cauza locurilor pe care le vizitam. Fagaras si Sighisoara mi-au placut mult, dar nu tin minte nimic din explicatiile ghidului, ale lui Claudiu adica. II priveam si atat.
Restul zilelor au fost ca si pana atunci, iar noptile noastre pasionale au continuat… Pana la sfarsit.
Ultimele obiective au fost Cetatea Devei si Castelul Corvinilor, in Hunedoara. In ultima seara petrecuta la hotel, s-a organizat masa festiva, cu muzica si dansuri populare. A fost cu adevarat minunat, ne-am simtit bine cu totii. A doua zi, grupul de turisti urma sa fie preluat de alta agentie de turism, care sa-l duca cu autocarul la Bucuresti. Eu aveam deja rezervat bilet de tren spre casa, spre Suceava. Mi-am luat adio de la Claudiu foarte pe scurt, de teama ca m-ar podidi lacrimile. Cum sa ii arat ce slabiciune aveam pentru el? Am facut schimb de numere de telefon, dar in trenul spre Suceava am aruncat in scrumiera hartia cu numarul lui. Nu intentionam sa-l sun vreodata si stiam ca nici el nu avea de gand s-o faca. Schimbul de numere fusese doar un gest de politete. Parca nu mai facusem schimburi din astea cu colegii de liceu! Ne intalniseram dupa niste ani, dar nu ne mai lega nimic. Acasa, mama si tata nu au aflat nimic. Am stat mai retrasa o vreme si le-am spus doar ca ma indragostisem de ghid, dar nu se legase nimic intre noi.
Cam la o luna dupa concediu, m-a sunat cineva cu numar ne-cunoscut. Duminica dimineata, pe la noua. Dormeam. Ma uit la ecran. Cine sa fie? De la serviciu nu era, prietenii ii aveam memorati. Raspund intr-un final, morocanoasa si deranjata.
— Da! — Buna dimineata! M-am gandit sa te trezesc asa cum o faceam cand erai in concediu… Ce zici de asta?
Era el! A zis ca vrea sa ne vedem. Avea iar un grup de turisti cu oprire in Suceava si destul timp sa bem o cafea… In camera lui de hotel.
— Haide, te las sa dormi! Pregateste-te pentru mai tarziu, eu termin la Cetate cam pe la ora doua.
Dar cine mai putea sa doarma? M-am aruncat jos din pat si am dat fuga la baie. Ai mei stiau cat de „harnica” eram duminica dimineata, mai devreme de ora zece nici nu ma miscam, iar cand m-au vazut ca o furtuna, au inceput sa se gandeasca ca nu a fost in concediu chiar asa cum le spusesem eu…
intr-adevar, nu fusese asa. Drept dovada, cand ne-am revazut, Claudiu mi-a spus ca e indragostit lulea de mine si ca vrea sa ne mutam impreuna la el, la Piatra-Neamt, unde avea o garsoniera.
— Cred ca e prea repede si ai mei s-ar face foc si para… i-am zis. Mai asteapta putin, mai inainte de asta ar trebui sa ti-i prezint pe ai mei…
— Gata, s-a facut! Mergem la tine! a zis el, entuziasmat. Bineinteles ca l-au placut de la prima vedere, la cat era de chipes. Dar cand au auzit ca vrem sa ne mutam impreuna, asa cum prevazu-sem, au luat foc! — Nici gand! a spus tata. Va cununati si dupa aia faceti ce vreti voi!
Parca-l aud si acum: „Ca fata mea nu-i vreo stropsita adunata de prin sant”.
sase luni au durat pregatirile pentru cununie si nunta. La starea civila, am purtat rochia roz cumparata de Claudiu la Brasov. A fost tare frumos: lume multa din partea mea, lume multa din partea lui si indestulare. Au venit si cativa prieteni ghizi de prin tara, fete si baieti. Cand s-a terminat petrecerea si au plecat, o matracuca – nu pot sa-i spun astfel – mi-a zis:
— Bine ca l-a potolit Dumnezeu si pe barbatu-tau, ca tare mult a mai umblat! Atunci, in valtoarea nuntii, n-am luat seama la vorbele ei. Cu banii stransi din dar, ne-am asezat la casa noastra. Am vandut garsoniera lui si ne-am mutat la doua camere, in Piatra Neamt. Eu am urmat niste cursuri de contabilitate primara si, in cateva luni, mi-am gasit un post de contabila la o firma. Claudiu tot ca ghid lucra.
Avea un program haotic. Cand statea o saptamana acasa, cand doar venea sa-si schimbe hainele si pleca iar in traseu. Dar stiam cum ne cunoscuseram noi si acceptam lucrurile asa cum erau. La urma urmei, doar nu era sa stau ca ghiuleaua legata cu lant de piciorul sotului meu! Cum totul se aranjeaza de la sine in viata, intr-o zi m-am intalnit prin centru cu matracuca de la nunta, cea care imi vorbise despre Claudiu. Se oprise la o terasa cu un grup de tu-risti, ca sa comande cafele si prajituri. M-a strigat. M-a analizat din cap pana in picioare si mi-a zis:
— Scumpa mea, esti tare draguta si pari tare de casa, dar habar nu ai cu cine imparti patul! Sa stii ca tot ce a facut Claudiu cu tine mai face cu al-tele chiar si acum. S-a oprit la tine pentru ca pari fata asezata si serioasa, dar el tot nu s-a schimbat. Uite cum facem: daca ma astepti, intr-o jumatate de ora duc turistii la hotel si mai povestim.
Am fost de acord, roasa de curiozitate. La inceput, n-am crezut o iota din ce mi-a spus, numai ca viermele geloziei mi se bagase deja in suflet… Am asteptat doua zile, sa se intoarca de pe traseu. Au fost niste zile de cosmar… Cand a venit acasa, nu m-am repezit la el, desi as fi vrut sa-i scot ochii. El m-a sarutat, a despachetat, a facut un dus si apoi a venit la bucatarie.
— Sa-ti spun cu cine m-am intalnit… am inceput eu, dupa care i-am povestit tot ce aflasem. Nu a negat nimic. — E un obicei de care nu ma pot lasa… Nu fac asta la fiecare traseu, doar din cand in cand… Dar indiferent ce se intampla, de fiecare data ma intorc la tine acasa…
M-a privit si a inteles ca deja luasem o hotarare: sa divortez. Dupa divort, am vandut apartamentul si am impartit banii jumatate-jumatate. Eu m-am mutat inapoi in Suceava, la ai mei. Pe Claudiu l-am mai vazut de cateva ori, dar l-am ocolit.
Am hotarat ca, la finele verii, sa plec in concediu cu familia mea: cu parintii si frate-meu. in Antalya, la Belek. Am auzit ca e un vis. Ca sa nu mai am de-a face cu niciun ghid sau cu amintiri din primul meu concediu.
