Varvara Ţârău are 79 de ani şi s-a născut, a copilărit, a crescut şi a trăit întreaga viaţă în satul Părău-Cărbunari, afectat de barajul industrial. Casa femeii se află la câţiva metri de iazul care creşte ameninţător în fiecare an.
Uriaşul iaz de steril de la Valea Şesei creşte în fiecare an şi se apropie ameninţător de locuinţele oamenilor care se încăpăţânează să reziste aici, lângă cel mai mare baraj industrial din România.
În decursul ultimilor peste 30 de ani, mai bine de 1.000 de persoane au fost nevoite să plece din Geamăna şi satele aflate la altitudine mai mare, cum este Părău-Cărbunari sau Vinţa, sub ameninţarea lacului de steril amenajat în zonă de compania minieră Cupru Min Abrud.
Satul Geamăna nu mai există de mult, fiind acoperit integral de iazul de steril. Se mai poate observa în mijlocul barajului doar partea de sus a clopotniţei bisericii din localitate. În celelalte sate, oamenii au continuat să locuiască în casele lor, dar, în timp, sterilul şi apa au urcat atât de mult încât a acoperit multe alte construcţii ridicate de oameni cu trudă şi multă suferinţă.
„Aici m-am născut, la Părău Cărbunari. Aşa i-a spus la satul nostru. Aici am copilărit, m-am căsătorit, aici am mers la şcoală. Aici ne-am îngropat părinţii şi bunicii. Acum zac şi ei acolo în steril”, spune femeia, rămasă văduvă de mai bine de 10 ani. De altfel, în jurul barajului trăiesc cel puţin 10 femei rămase văduve în ultimii ani. „Au fost mulţi locuitori aici. Era plin satul de oameni şi de copii. Am o casă foarte aproape de lac. Nu m-am interesat până acum niciunde, dar eu spun că de aici nu plec. Să facă ce cred ei”, afirmă aceasta.
Varvara Ţârău spune că după ce sterilul îi va inunda locuinţa se va muta şi va locui în poiata unde ţine vaca. „Dacă ajunge apa la casă, mă mut în poiata vacii. Eu nu merg la casa nimănui. Am muncit aici ca un sclav, până mi-am făcut casa. Am cărat cu roaba pietre. Am lucrat la lampă că nu aveam curent. Am fost şapte copii la părinţi. Toţi au plecat. Eu am rămas aici omul nimănui. Cel mai mult mă afectează singurătatea, care este ca o boală pe capul omului”, a completat văduva din Apuseni.
Iazul de steril aflat a cota de 700 de metri se va înălţa în continuare şi va ”înghiţi” şi alte locuinţe. Cupru Min Abrud derulează o investiţie privind supraînălţarea digului cu încă 5 metri. Investiţia este în valoare de aproape 10 milioane de lei şi va asigura spaţiu de depozitare a sterilului pentru circa 10 ani. Cantitatea de steril depozitată într-un an este de circa 2 milioane de metri cubi. Da la punerea în funcţiune a barajului, s-a depozitat aici cantitatea de aproximativ 45 de milioane de metri cubi, respectiv aproape 70 de milioane de tone de steril. Barajul are o suprafaţă de 174 de hectare. După umplerea barajului la cota înălţată cu 5 metri se estimează că va avea o suprafaţă de 221 de hectare şi un volum de 66 de milioane de metri cubi de steril.
La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. Sumele primite au fost în funcţie de proprietăţi. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Acum, în căsuţele moţeşti, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai trăiesc mai puţin de 20 de suflete.
