Mihail Sandu s-a lansat pe piața muzicală a României cu piesa "Mă ucide ea", care, deși nu se poate adăuga pe lista clișeelor care se difuzează la radio, este ascultată și cântată de foarte mulți oameni.

I se spune Smiley de Transilvania, dar deși nu înțelege asocierea făcută, îl amuză.

”E mai mult amuzant. Un pic mă lasă rece chestia asta, dar e ok. Nu mă deranjează, dar nici nu mă entuziasmează. Eu știu că nu am nimic în comun cu Smiley decât faptul că suntem amândoi perseverenți și vrem ceva mai bun decât este”, explică artistul.

Lumea îi spune că seamănă puțin, iar Mihail este de părere că oamenii tind să eticheteze, iar datorită faptului că Smiley este un artist foarte bine cotat și cunoscut, oamenii au simțit nevoia să facă o asociere.

”Ar fi putut la fel de bine să spună că semăn cu Dan Bitman. E ok, atâta timp cât face noise și lumea dă click pe piesa mea, este bine-venit”, adaugă tânărul.

Mihail Sandu a avut o conexiune specială cu muzica încă de când era mic, făcând 7 ani de pian și cântând într-o formație de muzică populară când era copil, însă când a terminat liceul, era în dubii dacă să facă muzică sau arte vizuale. În cele din urmă a ales a doua variantă, văzând în asta o nouă provocare.

”Am ales artele vizuale fiindcă așa am simțit pe moment. Era o provocare pentru mine ideea de design, marketing, publicitate și am venit la Cluj, dar după ce mi-am dat licența am zis că dau totul la o parte și vreau să îmi încerc norocul în muzică pentru că dacă nu fac asta acum, nu o să mai fac niciodată”, explică Mihail.

Mihail Sandu apreciază atât muzica noastră, cât și cea străină. A crescut cu Holograf, ascultă Subcarbați, Alternosfera și îi plac și câteva piese de la Robin and The Backstabbers. De asemenea apreciază muzica românească retro din anii `50-`60-`70.

”În rest în ultima perioadă ascult foarte mult jazz, funk, funky jazz beats, fără versuri. Doar muzică de fundal. Ascult foarte multă muzică, dar momentan am nevoie de muzică mai relaxantă, dar idolii mei sunt John Mayer, Jack White, Chet Faker, Paulo Nutine și mulți alții”, spune Mihail.

El își ia inspirația de pretutindeni, dar pentru el, ceea ce simte cu adevărat, vine din momentele pe care le-a trăit cu adevărat.

”Dacă am o experiență pe care am trăit-o la o intensitate mai mare, atunci a doua zi, fără să vreau eu iau chitara și gândindu-mă la ce s-a întâmplat aseară sau acum un an, îmi vine inspirația”, explică artistul.

Are o voce deosebită, cântă la pian, iar chitara a învățat-o pe malul Nistrului, cu cartofi făcuți în jar, fete, noapte, stele și seri de vară.

”Am avut foarte mulți prieteni care cântau. În satul în care am copilărit se investește foarte mult în cultură. Sunt 6000 de oameni, dar avem școală de artă, școală de muzică, cursuri de dans, de pictură etc. Îmi place să cred că lumea tot timpul e dornică să fac ceva. Tot timpul m-a plictisit școala și eram implicat în tot felul de activități extrașcolare. Aveam prieteni care aveau succes la fete când cântau la chitară. Aveam vreo 14-15 ani și mă uitam și eu după fete. Așa că am zis că învăț să cânt la chitară. Până la urmă cred că fetele au fost doar un pretext pentru a învăța să cânt”, concluzionează Mihail Sandu. coral