Talent, multă muncă, un dram de noroc și bineînțeles inspirație. Acestea sunt doar câteva dintre atuurile miilor de sportivi medaliați la Jocurile Olimpice. De multe ori, o secundă sau în cazul poveștii noastre, câțiva centimetri, au făcut diferența dintre învingători și învinși.

A treia ediție a Jocurilor Olimpice ar fi trebuit să aibă loc la Roma, Orașul Etern renunțând la această onoare în favoarea Londrei, ca urmare a problemelor cauzate de erupția Vulcanului Vezuviu. România mai avea să aștepte încă 16 ani până la prima ei participare la această competiție mondială.

Clujul avea însă să fie reprezentat cu mare cinste la Londra și un sportiv născut în urbea de la poalele Cetățuii intra definitiv în Panteonul marilor olimpici și în inimile oamenilor.

Dar cine a fost cel care a bucurat mii de iubitori ai sportului transilvănean?

Pentru a afla aceasta, ne întoarcem tot la Roma. Deși nu a fost organizatoarea Olimpiadei din 1908, 2 ani mai devreme, pe malurile Tibrului, a avut loc un eveniment mai puțin semnificativ, sub titulatura neoficială de Olimpiadă Intercalată. La aceste jocuri, din echipa de atletism a Ungariei făcea parte și un tânăr de doar 21 ani, Ștefan sau István Somodi. Sportivul a participat la 3 întreceri, obținând locul 6 la Săritura în lungime de pe loc și locul 8 la Săritura în lungime cu elan. Doi ani mai târziu, același atlet, avea să câștige medalia de argint în cadrul probei de Săritură în înălțime, cu un rezultat de 188 cm, la doar 2 cm de primul loc. O foarte mare performanță, căreia i s-a adăugat și o medalie de aur mult visată, la Campionatul Național al Ungariei, în același an, informează Cluj.com.

Am crede că toate aceste rezultate remarcabile au fost sărbătorite pe moment și apoi închise în filele de aur ale sportului. Lucrurile nu stau chiar așa, pentru că în anul 1911 conducătorii Clujului iau hotărârea să construiască un stadion în parcul orașului, viitorul Ion Moina. Ce i-a condus la luarea acestei decizii?

Unul dintre motivele principale a fost că István Somodi, component al unui club local, nu avea unde să se antreneze. Un alt motiv, edilii orașului voiau să sărbătorească triumful unui clujean de-al lor.

După renunțarea la activitatea sportivă, Somodi devine procurorul orașului, dovedind încă odată că prin muncă și dedicare, orice este posibil. Un exemplu elocvent care ne arată că școala poate fi făcută în paralel cu performanța sportivă, clujeanul continuând să se ocupe de antrenarea tinerelor talente, chiar dacă era implicat și în cariera juridică. În anii 30’, a fost chiar felicitat și premiat de către rege pentru dedicarea sa în activitatea viitorilor campioni ai țării.

Din păcate, odată cu instalarea comunismului, sportivului i-au fost retrase atât drepturile de a antrena, cât și cele de a lucra în cadrul Baroului. Astfel, s-a dovedit încă odată că cei care nu doreau sa facă parte din sistem, erau considerați dușmanii acestuia, dați la o parte și neglijați total de autorități.

Dar numele lui István Somodi rămâne pentru totdeauna viu în memoria orașului căci povestea lui este una remarcabilă. Plină de momente ale triumfului dar și de clipe foarte grele, prin performanța lui, el ne demonstrează că orice vis poate fi împlinit.

  coral