Povestea romancei care a fost servitoare la „palat” in Italia arata chinul pe care-l indura femeile care au luat drumul strainatatii, in cautarea unei vieti mai bune. Elena a marturisit ca a plecat in lume cu gandul de a nu se lasa umilita, insa a ajuns „servitoare” la palat, unde muncea pana a epuizare pentru „contesa”. A ingrijit batrani care faceau economie la apa calda si la hartie igienica, dar si alti pensionari care ii „numara si imbucaturile”.
Pana sa ajunga in Italia, Elena Coroi a marturisit ca a lucrat prima oara intr-o fabrica din Turcia. Acolo a spune ca s-a integrat fara probleme, a invatat limba si si-a acoperit si capul. Dupa cinci ani, a plecat in Italia, noteaza rotalianul.ro.
„In Italia mi-am inceput activitatea la Palermo, nu stiam sa vorbesc italiana, eram platita cu 500 de euro si aveam un palat de casa de curatat caci lucram pentru contesa Ana, care ma chema „servitoare” si nu pe nume. „Palatul” avea 3 etaje cu balcoane de jur imprejur, eu trebuia dimineata sa sterg praful de pe frunzele plantelor. Trebuia sa stau drepti langa masa cand ele mancau, ca sa le servesc, trebuia sa spal lenjeria intima la mana, trebuia sa curat movile intregi de obiecte de argint, ca mi se intorceau matele de la mirosul solutiei de curatat. Mancare putina, caci acasa la mine traiam cu cartofi, asa spunea fata contesei. Asteptam seara, ca sa iau cate o bucata de paine de unde o aruncau si sa o mananc sub cearsaf, cu lacrimi”, a spus Elena, despre primul loc de munca in Italia.
„Am iesit afara, era o victorie”
Femeia spune ca si-a adunat fortele si a cautat o alta slujba.
„Aveam 3 persoane, una pe picioare, una jumatate moarta dar cu gura mare si alta persoana in carut. Si aici lucrurile au mers greu la inceput, am vorbit cu familia, s-a schimbat modul de mancare si uneori imi faceau cadou un pachet de tigari, dar am stat luni de zile inchisa in casa fara liber. Imi amintesc si acum ca in prima zi cand mi-au dat 2 ore libere si am iesit, am stat pe o banca, nu puteam sa merg, eram ametita si ma clatinam, dar am iesit afara, era o victorie!”, a marturisit femeia.
Elena spune ca acasa o asteptau copiii ei fata pentru care s-a sacrificat si a plecat in lume.
„Eram aici sa fac ceva, sa realizez ceva, acasa aveam copii si era venit pe lume primul nepot fara sa-l fi putut vedea inca. Uneori deciziile sunt dure, ai frica de necunoscut, dar daca vrei ceva, esti dator sa incerci! Primul loc de munca de la Rimini mi l-a gasit o rusoaica ce mi-a cerut 400 euro pe el. OK, ai banii i-am spus dar trebuie sa muncesc o luna sa vad daca ii castig, nu a fost sa fie, batrana a murit in pat cu mine dupa 3 saptamani. Rusoaica continua sa vina la poarta ca sa-i dau bani. Am zis ca asa, o cinste ii fac, dar 400 euro nu-i dau, atunci a inceput cu amenintari, ca face, ca drege si asa am ajuns ca am pus-o cu fundul in gard si am calmat-o, ca nu i-a mai trebuit nimic”, a spus Elena.
„Cine spune ca nu se mai intoarce in Romania, ca nu vrea sa mai auda, ca aici e casa lui si viata sa viitoare se amageste”
Femeia a povestit si despre cum a ajuns sa ingrijeasca doi batrani care faceau economie drastica la apa si la hartie igienica.
„Nu se spala mult, nu se facea baie des, nu se manca multa carne si peste, ci buruiene de pe camp, pe care le culegea sau le cumpara batrana. In prima zi de munca, am gasit in baie pe rezervorul de apa de la wc, 4-5 bucatele de hartie igienica si bineinteles le-am aruncat, scandalul a fost mare, de ce le-am aruncat? Babuta se stergea cand facea pipi o data si le mai folosea o data, atunci i-am propus sa le agatam afara pe franghie in carlige, a ras, s-a uitat incrucisat, dar nu a mai facut gestul. Ea trebuia sa faca pipi de 3-4 ori ca sa traga apa o data, am stat de vorba cu ei, cu baietii, am clarificat si am continuat munca. In timp lucrurile s-au schimbat, ori erau mai buni, ori mai adaugau la bani, dar totul discutand, mereu am spus ceea ce nu mi-a convenit”, a mentionat ea.
In cautarea unui loc de munca mai bine platit, Elena a ajuns sa lucreze ca menajera la un hotel de cinci stele si apoi a ingrijit un batranel care ii „numara si imbucaturile la inceput”.
„Ma facea in tot felul, dar familia lui mi-au fost alaturi si el in timp s-a calmat si asa am stat 4 ani impreuna”, a precizat romanca stabilita acum in Rimini.
Femeia spuns ca de mai bine de un an are un loc de munca, unde se simte respectata si beneficiaza de un contract bun. Cu toate acestea, nu poate uita de greutatile pe care le-a indurat.
„Cine este mai tanar, cine are familia aici, poate sa se gandeasca la un viitor aici, dar e greu, poti avea si 40 de ani de Italia, tot un strain ramai. Cine spune ca nu se mai intoarce in Romania, ca nu vrea sa mai auda, ca aici e casa lui si viata sa viitoare se amageste. In toata lumea e greu, sa ne rugam pentru pace si liniste, caci daca se intampla ceva in lume, strainii sunt cei care pleaca primii”, a spus Elena Coroi.
Femeia ii indeamna pe toti romanii care lucreaza in stainatate sa-si ceara drepturile si sa nu se lase calcati in picioare de nimeni.
