Tot pe 18 iunie a murit scriitorul rus Maxim Gorki, s-au născut muzicianul englez Paul McCartney și actrița Isabella Rosellini.

Titu maiorescu FOTO: Arhivă

1917: A murit Titu Maiorescu, critic și filosof român

La 18 iunie 1917, la București, România, se stinge din viață
Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova), academician, avocat,
critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician şi scriitor
român, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne,
membru fondator al Academiei Române.

Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a
formelor fără fond, baza Junimismului politic şi “piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai
Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.

1936: A murit scriitorul rus Maxim Gorki

Alexei Maximovici Peșkov (n. 16 martie 1868 (S.N. 28 martie)
– d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki scriitor rus/sovietic,
fondator al realismului socialist în literatură și activist politic. Din 1906
până în 1913 și din 1921 până în 1929 a trăit în străinătate, în special pe
Insula Capri.

După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica
culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească țara.

1940: Generalu De Gaulle a lansat la Radio Londra apelul către francezi
pentru continuarea luptei împotriva Germaniei naziste

Apelul din 18 iunie a fost un discurs faimos al
generalului Charles de Gaulle, conducătorul Forțelor Franceze Libere, din 1940.
Se consideră că Apelul a pus bazele organizării Rezistenței Franceze împotriva
ocupației Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

De Gaulle s-a adresat poporului francez din Londra, după
înfrângerea Franței. El a declarat că războiul nu s-a terminat pentru Franța
și, în consecință, cerea organizarea luptei de rezistență. Acest discurs este
considerat ca fiind unul dintre cele mai importante din istoria Franței.

Generalul De Gaulle FOTO: Arhivă

În ciuda reputației de declanșator al Rezistenței și al
punerii pietrei de temelie a Franței Libere, istoricii au demonstrat că doar un
număr mic de francezi au ascultat discursul. Discursul lui de Gaulle din 22
iunie 1940, ținut – de asemenea – la BBC, a fost ascultat de mult mai mulți
oameni.

1942: S-a născut muzicianul
englez Paul McCartney

Sir James Paul McCartney, MBE (născut la 18 iunie 1942) este
un cântăreț și compozitor englez, care s-a remarcat inițial ca membru component
al formației The Beatles. A scris și muzică de film, astfel că în
2002 a fost nominalizat la Premiile Oscar, Grammy și Golden
Globe pentru muzica originală la pelicula Vanilla Sky/Deschide
Ochii.

Recunoscut ca un simbol al secolului 20, McCartney este
menționat în The Guinness Book Of Records ca fiind
compozitorul cu cel mai mare succes din istoria muzicii.

El a înregistrat 29 de single-uri clasate pe locul întâi în
clasamentele din Statele Unite, dintre care 20 interpretate de The
Beatles, iar restul interpretate fie de formația Wings sau
de el ca artist solo.

Paul McCartney a produs și coprodus nu mai puțin de 50 de
piese de top 10 – mai multe decât oricare alt producător – și este recunoscut
și ca pianist, chitarist, toboșar și, bineînțeles, ca interpret. Piesele scrise
împreună cu John Lennon rămân și astăzi printre cele mai bune din muzica pop și
rock.

De altfel, cele mai cunoscute cântece ale formației The
Beatles au fost scrise de Paul. Printre acestea se numără – “Can’t
Buy Me Love”, “Yesterday”, “Hello Goodbye”, “Hey Jude”, și “Let It Be”.

Îl cunoaște pe John Lennon pe 6 iulie 1957 – la un picnic al
bisericii – și a fost invitat să cânte în trupa acestuia The Quarrymen ca
chitarist.

În 1962, cu unele schimbări ulterioare, ia naștere
formația The Beatles. De asemenea, McCartney are doua piese in duet
cu Michael Jackson: “Say Say Say” (care are si videoclip), in 1983, si “The
girl is mine“, cea din urma aparand pe albumul lui Jackson “Thriller”
[1982].

1952: S-a născut actrița Isabella Rossellini

Isabella Fiorella Elettra Giovanna Rossellini (18 iunie
1952) este o actriţă, filantropă, model şi autoare italiancă. A jucat în filme
precum „Blue Velvet” şi „Death Becomes Her”.

A mai jucat şi în “Napoleon“(2002) în rolul lui
Josephine.

Actrița Isabella Rossellini FOTO: Arhivă

Este fiica actriţei suedeze Ingrid Bergman şi a regizorului
italian Roberto Rossellini, pe care ea însăşi l-a omagiat în 2005, pe un
scenariu propriu, în scurt metrajul canadian, Tata are 100 de ani.

1977: I ustin
Moisescu este recunoscut de autoritățile comuniste ale României, patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române

Iustin Moisescu (n. 5 martie 1910, Cândești, Argeș — d. 31
iulie 1986, București) al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986)
La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al
Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în
Catedrala Patriarhală din Bucureşti la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh
până la moarte.

Ca patriarh, a condus câteva delegaţii sinodale care au
vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară
ortodoxă română din Statele Unite şi Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă
(1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia (1981),
sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica
Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica
Ortodoxă din Grecia (1984). A primit vizita unor întâistătători de Biserici,
precum şi a numeroşi reprezentanţi ai altor Biserici şi confesiuni creştine din
lumea întreagă în calitate de patriarh.

Iustin a colaborat cu fosta poliţie politică, Securitatea,
înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să
fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh.

Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii
comuniste, dat publicităţii la sfârşitul anului 2006, oferă detalii despre
apropierea dintre viitorul Patriarh şi nou instalatul regim comunist. Iustin
Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a
fost unul dintre “tehnocraţii” aleşi de Ministerul Cultelor comunist pentru a
controla şi a subordona cultele religioase.

“În general sunt preferaţi printre asociaţii ministerului
nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin
trecutul lor, puteau fi şantajate“, se arată în raport. Printre aceştia,
Iustin Moisescu, implicat în trecut, potrivit aceluiaşi document, in Mişcarea
Legionară.

Patriarhul Istin Moisescu, înconjurat de liderii comuniști FOTO: Arhivă

Este cunoscută şi indiferenţa Patriarhului Iustin Moisescu
faţă de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârşitul anilor
’70, sau faţă de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani
de puşcărie pentru că protestase împotriva acestor distrugeri.

“Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al
Securităţii, şi santajabil în multe privinţe, nu a făcut nimic pentru a
împiedica pedepsirea părintelui Calciu şi pentru a încerca să salveze de la
demolare bisericile din Bucureşti. Din contra, când un istoric de artă, precum
Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locaşurilor
de cult, Patriarhul Iustin i-a spus ca seamană cu “fugarii de la radio Europa
Liberă“.

1979: Preşedintele
Statelor Unite Jimmy Carter şi preşedintele URSS Leonid Brejnev, semnează la
Viena acordurile SALT II de limitare a armamentelor strategice

Strategic Arms Limitation Talks/Treaty se referă la două
runde de Tratative asupra reducerii armamentelor strategice (negocieri)
bilaterale și tratate internaționale între Uniunea Sovietică și Statele Unite,
superputerile din Războiul Rece, pe tema dezarmării. Au fost două runde: SALT I
și SALT II.

Mai târziu, SALT II a devenit START (Strategic Arms
Reduction Talks/Treaty), pentru a marca trecerea de la intenția de limitare la
cea de reducere.

În aprilie 2007, cu prilejul discursului său anual în
Parlament, Președintele Rusiei Vladimir Putin a declarat că Rusia ar putea
suspenda obligațiile ce-i revin din tratatul privind forțele convenționale în
Europa, până când țările NATO nu vor ratifica acest document.

2006: A murit
popularul solist român de muzica ușoară și lăutărească, Gică Petrescu

Cântăreţul Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, în
Bucureşti. Din primele clase primare a făcut lecţii de pian sub îndrumarea mamei
sale, precum şi un curs de vioară cu profesorul Glattauer, conform volumului
”Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu” scrisă de George Sbârcea (Editura
Viitorul Românesc, 1993).

Remarcând pasiunea lui pentru muzică, părinţii i-au angajat
un profesor de chitară, aceasta fiind instrumentul său preferat la care se
acompania, după cum mărturisea chiar Gică Petrescu în cartea amintită. În
perioada în care era elev, a cântat într-un ansamblu şcolar, la chitară şi
vocal, iar la vârsta de 15 ani a fost descoperit de compozitorul Ion Vasilescu,
care l-a dus la Radio. În anii ’30 s-a afirmat profesional, cântând la Cazinoul
din Sinaia, alături de orchestra ”Dinu Şerbănescu”, apoi la Radio, unde a
cântat cu reputatul muzician Iulian Ghindă şi cu formaţia acestuia.

Începând din 1936, a realizat înregistrări tot mai des la
casa de discuri ”Odeon”. După numeroase turnee concertistice, au urmat
angajamente la teatrele ”Alhambra”, ”Gioconda” şi ”Boema” (din 1940) sau
la ”Savoy”, sub conducerea lui Ion Vasilescu, şi la ”Constantin Tănase”
(din 1944). A colaborat în acea perioadă cu unii dintre cei mai cunoscuţi
compozitori: Ion Vasilescu, Elly Roman, Mişu Constantinescu, Petre Romea, G.
Patrichi.

În 1960, a început să apară în emisiuni de televiziune, iar
în anii următori a avut două turnee importante – unul de două luni la Paris,
alături de actorii Stela Popescu şi Mircea Crişan, iar celălalt în Israel,
alături de actorul Florin Piersic şi cântăreaţa Doina Badea. Şlagărele
„Căsuţa noastră”, „Uite-aşa aş vrea să mor” sau „Du-mă
acasă măi, tramvai” au fost înregistrate la Electrecord între anii 1966 şi
1971.

„Și pentru Ceaușescu am cântat, că mă chemau, îi plăcea
cum cânt. Am cântat pentru toți, pentru ăia mari, pentru ăia mici, pentru
muncitori, pentru țărani, pentru intelectuali… Am cântat și la CEC, când se
dădeau premiile alea mari. Mă chemau și acolo. (…) Probleme cu Securitatea?
(…) Păi eram celebru, cântam de zeci de ani, mi se spunea «Sinatra de
România», așa-mi ziceau ăștia… Tata era fiu de burghez, trebuiau să fie cu
ochii pe mine. Însă, ți-am zis, politică nu am făcut niciodată. Dacă iei
cântecele mele, toate cântecele mele, n-o să auzi niciodată ceva cântat despre
comuniști sau despre ăștia, Stalin, Ceaușescu”.

Artistul Gică Petrescu a murit la 18 iunie 2006 şi a fost
înmormântat în Cimitirul Bellu.