Un tunel de 21 m săpat în granit, abandonat înainte de a deveni camera de arhivă a lui Borglum, ascunde de peste două decenii un cufăr din titan cu 16 farfurii din porțelan emailat. În spatele chipului lui Lincoln, un tunel de 21 m se afundă în granit, abandonat de muncitori înainte de a deveni camera visată de sculptor. Nimeni nu poate intra astăzi acolo. Iar înăuntru, sigilat de peste două decenii, odihnește un cufăr din titan cu 16 farfurii din porțelan emailat. Povestea începe cu o ambiție mai mare decât muntele. Gutzon Borglum nu a acceptat să se oprească la cele patru fețe. Prima sa idee fusese să graveze o istorie a Statelor Unite alături de președinți, dar a renunțat repede: un text nu s-ar fi putut citi de la distanță, iar poziția chipurilor se schimba.
A proiectat atunci o cameră de arhivă înaltă de 80 de picioare și lungă de 100 de picioare, în care s-ar fi ajuns printr-o scară de 800 de picioare, arată documentele istorice. Vitrine din bronz și sticlă urmau să adăpostească Constituția, Declarația de Independență și busturile unor oameni celebri. Sculptura muntelui a început în 1927, potrivit mai multor relatări. Acolo apar Washington, Jefferson, Lincoln și Theodore Roosevelt, ultimul sugerat de președintele Calvin Coolidge. Planul inițial cobora până la talia președinților, însă timpul și banii au permis doar capetele. Deasupra intrării în cameră, Borglum mai plănuise un vultur de bronz de 38 de picioare, adică aproximativ 11,6 m. O inscripție trebuia să spună „Marșul înainte al Americii” și „Sala Recordurilor”.
Nimic din toate acestea nu s-a înfăptuit. Congresul a oprit șantierul, granitul a făcut restul
Construcția camerei a început în 1938 și s-a oprit în 1939, când Congresul a limitat lucrările doar la fețe. Granitul dur, războiul care se contura în Europa și lipsa finanțării au făcut restul. Cronologia exactă diferă de la o sursă la alta. Wikipedia notează că echipa ajunsese la 70 de picioare adâncime în granit în martie 1941, când Borglum a murit pe neașteptate.
Cele 70 de picioare înseamnă aproximativ 21 m, exact lungimea galeriei. Toate lucrările au încetat la 31 octombrie a aceluiași an. Peste cinci decenii, camera a rămas un tunel brut de dimensiuni considerabile. Pe 9 august 1998, 4 generații din familia Borglum s-au adunat în încăperea neterminată. Serviciul Parcurilor Naționale și familia au pus atunci ultima tușă Sălii Recordurilor. Un depozit de documente a fost amplasat în podeaua intrării: o cutie de tec, așezată într-un cufăr de titan și acoperită cu o placă de granit de 1.200 de lire sterline, adică aproximativ 544 kg.
Sub ea stau cele 16 plăci. Niciuna dintre cele 16 plăci nu este un document original. Potrivit Serviciului Parcurilor Naționale, ele povestesc cum a fost sculptat muntele, de către cine, de ce au fost aleși acești 4 președinți și rezumă istoria Statelor Unite. Alte relatări adaugă Declarația de Independență, Constituția, Declarația Drepturilor și biografiile lui Borglum și ale supușilor săi. Detaliile conținutului variază așadar de la o descriere la alta. S-a ales emailul de porțelan pentru durabilitate.
Placa este gravată cu un citat din însuși Borglum, care scrie că este necesar să se așeze acolo, cât mai aproape de cer, cuvintele conducătorilor și chipurile lor. Depozitul rămâne ca urmă pentru oamenii care, peste mii de ani, se vor întreba cum și de ce a fost sculptat Rushmore. Ce mai rămâne din visul de 24 pe 30 de metri
Pe hartă, totul se petrece în Keystone, Dakota de Sud, în spatele feței lui Lincoln. Din motive de siguranță, urcarea pe munte pentru a vedea camera este interzisă. Intrarea se poate zări în fotografiile aeriene făcute dinspre vest. Așezate una lângă alta, măsurătorile spun povestea decalajului dintre vis și realitate: încăpere planificată de aproximativ 24 m înălțime și 30 m lungime; scară planificată de aproximativ 244 m;
vultur de bronz planificat de aproximativ 11,6 m; galerie efectiv săpată de 21 m. Galeria săpată este așadar mai scurtă decât ar fi trebuit să fie camera.
Depozitul din 1998 se află într-o gaură forată în granitul muntelui, exact unde Borglum văzuse vitrine de bronz și sticlă. S-au adăugat farfurii de porțelan în loc de originale. Cutia de tec a fost strecurată în această gaură, iar cufărul de titan în jurul ei. Scara de 800 de picioare, niciodată construită, ar fi fost de peste 11 ori mai lungă decât galeria. Iar cei 28 de ani scurși de la instalarea cufărului cântăresc puțin față de miile de ani pe care Borglum și-i propusese.
