Un cuplu din California a descoperit sub pământ o comoară de monede de aur din secolul al XIX-lea, îngropată deliberat și păstrată în condiții aproape perfecte, dar identitatea celui care a ascuns-o rămâne un mister. O cutie ruginită ieșea din pământ, la câțiva pași de un copac bătrân. Părea abandonată acolo de ani buni, iar cei doi soți, care trecuseră pe lângă ea de sute de ori în timpul plimbărilor zilnice cu câinele, nu bănuiau ce ascunde.
Femeia a fost prima care a zărit-o. Bărbatul s-a aplecat să o ridice, dar era înfiptă adânc în solul erodat, ca o ancoră uitată de lume. A fost nevoie de o bucată de lemn pentru a o disloca, iar greutatea neobișnuită i-a făcut să creadă că e vorba de o cutie cu vopsea cu plumb. Când capacul a cedat, la lumina zilei a apărut o margine subțire de metal galben. O monedă de aur. În acel moment, nu aveau încă nicio idee despre amploarea a ceea ce tocmai descoperiseră. S-au întors aproape imediat pe același loc, pe care l-au botezat Saddle Ridge, și au găsit o a doua cutie la mai puțin de un metru distanță.
Apoi au apărut altele, împrăștiate în jur, pe care le-au scos la iveală cu un detector de metale și multă răbdare. Vizitele discrete au durat săptămâni întregi, până când toate recipientele au fost recuperate.
Cine a îngropat monede noi-nouțe și a dispărut? În interior, aceeași surpriză de fiecare dată: monede americane de aur, bătute între 1847 și 1894. Starea lor era atât de bună încât păreau că nu au fost niciodată atinse de mâini omenești după ce au ieșit din monetărie. Specialiștii în numismatică au rămas uluiți: un asemenea grad de conservare este aproape nemaiauzit pentru piese de această vârstă, care în mod normal au trecut prin zeci de ani de buzunare, tranzacții și sertare. Majoritatea proveneau de la Monetăria din San Francisco, dar câteva exemplare mai vechi fuseseră emise în Georgia, un detaliu care a adâncit și mai mult misterul.
Cine ar fi putut îngropa o avere în monede noi-nouțe, într-un colț izolat al Californiei, fără să se mai întoarcă vreodată să o recupereze? Semnele de pe teren sugerează o planificare atentă: o stâncă cu margini marcate și orientarea spre Steaua Polară ar fi putut servi drept repere pentru cel care a ascuns cutiile. O astfel de pregătire nu indică o fugă grăbită, ci o înmormântare deliberată, făcută cu grijă. Cu toate acestea, identitatea celui care a îngropat comoara rămâne necunoscută, iar teoriile apărute în presa americană nu au fost niciodată confirmate. S-a vorbit despre prada lui Jesse James, despre jafurile lui Black Bart sau chiar despre furtul comis în 1901 la Monetăria din San Francisco de un angajat pe nume Walter Dimmick. Această ultimă pistă, lansată de un istoric amator și preluată de San Francisco Chronicle, a stârnit o vreme suspiciuni cu privire la proveniența monedelor.
Dar niciun purtător de cuvânt al Monetăriei SUA nu a putut confirma vreodată legătura, iar toate celelalte ipoteze au rămas la fel de nefondate. Comoara aduce și obligații legale, nu doar bucurie
Pentru cuplu, care a rămas anonim sub prenumele John și Mary, descoperirea a venit cu o serie de obligații legale. În California, legea impune raportarea oricărei descoperiri în valoare de 100 USD sau mai mult, iar cei doi au respectat formalitatea înainte de autentificare. Mai mult, tezaurul găsit este considerat venit impozabil din momentul în care proprietarul intră în posesia sa necontestată, ceea ce înseamnă că bucuria descoperirii a avut și consecințe fiscale. Dacă descoperirea ar fi avut loc în Franța, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Codul civil francez prevede că o comoară găsită pe propriul teren aparține integral inventatorului, dar dacă aceasta este descoperită pe proprietatea altcuiva, se împarte egal între descoperitor și proprietar. Iar dacă obiectul are valoare arheologică, statul francez poate invoca un drept de preemțiune, un mecanism inexistent în legislația californiană aplicată acestui caz.
John și Mary au ales să păstreze secretul locației exacte a proprietății lor, temându-se ca o nouă goană a aurului să nu le transforme pământul într-un loc de pelerinaj. Terenul nu a fost supus niciodată unor săpături arheologice aprofundate, iar astăzi rămâne o proprietate privată închisă oricărei anchete. Posibilitatea ca o parte din mister să doarmă în continuare sub pământ este reală, oricât de subțire ar fi firul care o leagă de realitate.
