Hamas este cel mai mare din grupurile islamiste palestiniene. Numele său este un acronim arab pentru Mișcarea de Rezistență Islamică, care a apărut în 1988, după începutul primei intifade palestiniene, sau revoltă, împotriva ocupării de către Israel a Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza. Conform statutului său, este determinat să distrugă Israelul, scrie HotNews.
Hamas a avut inițial un dublu scop: de a duce o luptă armată împotriva Israelului (prin intermediul aripei sale militare, Brigăzile Izzedine al-Qassam) – al doilea, de a furniza programe de asistență socială, scrie BBC
Din 2005, când Israelul și-a retras trupele și coloniștii din Gaza, Hamas s-a implicat și în politică. A câștigat alegerile legislative din 2006, înainte de a-și consolida puterea în Gaza în anul următor prin înlăturarea mișcării rivale Fatah a președintelui Mahmoud Abbas.
De atunci, militanții din Gaza s-au luptat în patru conflicte majore cu Israelul, care împreună cu Egiptul a menținut o blocada a fâșiei Gaza pentru a izola Hamas și pentru a-l presa să oprească atacurile.
Hamas, sau (în unele cazuri) aripa sa militară, este desemnată grupare teroristă de Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană și Regatul Unit, precum și de alte state
Atentatele sinucigașe
Hamas a devenit mult mai vizibilă după ce s-a opus acordurilor de pace de la Oslo semnate la începutul anilor 1990 între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), organismul reprezentând majoritatea palestinienilor.
În ciuda numeroaselor operațiuni israeliene împotriva acesteia și a reprimărilor de către Autoritatea Palestiniană (principalul organism de conducere al palestinienilor), Hamas a decis să-și arate opoziția prin lansarea de atacuri sinucigașe, efectuând mai multe asemenea atentate soldate cu morți
Atentatele au stopat procesul de pace și l-au adus la putere pe Benjamin Netanyahu – un oponent ferm al acordurilor de la Oslo – în 1996.
În lumea post-Oslo, mai ales în urma eșecului summitului de la Camp David al președintelui american Bill Clinton din 2000 și a celei de-a doua intifade care a urmat la scurt timp, Hamas a câștigat putere și influență pe măsură ce Israelul a luat măsuri împotriva Autorității Palestiniene, pe care o acuza că se află în spatele atentatelor sinucigașe.
Hamas a organizat clinici și școli, care au servit palestinienilor care s-au simțit dezamăgiți de autoritatea palestiniană coruptă și ineficientă, dominată de fracțiunea Fatah.
Mulți palestinieni au aplaudat valul de atacuri sinucigașe organizate de Hamas în primii ani ai celei de-a doua intifade. Ei au văzut operațiunile ca fiind un „martiraj” și o răzbunare a propriilor pierderi.
În martie și aprilie 2004, liderul spiritual al Hamas, șeicul Ahmed Yassin, și succesorul său, Abdul Aziz al-Rantissi, au fost asasinați în lovituri cu rachete israeliene în Gaza.
Moartea liderului Fatah, Yasser Arafat, în luna noiembrie, a avut ca rezultat noua Autoritate Palestiniană condusă de Mahmoud Abbas, care a considerat că lansările de rachete ale Hamas sunt contraproductive.
Carta din 1988
Carta Hamas definește Palestina istorică – inclusiv Israelul actual – drept pământ islamic și exclude orice pace cu statul evreu.
De asemenea , documentul atacă în mod repetat evreii ca popor, atragând acuzații de antisemitism.
În 2017, Hamas a produs un nou document de politică în care și-a mai moderat tonul. Statul Israel nu era recunoscut în continuare, dar accepta oficial crearea unui stat palestinian interimar în Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est – ceea ce e cunoscut sub numele de „liniile de dinainte de 1967”.
Documentul subliniază, de asemenea, că lupta Hamas nu este cu evreii, ci cu „agresorii sionişti ocupanţi”. Israelul a spus că grupul „încearcă să păcălească lumea”.
Drept urmare, noul guvern condus de Hamas a fost supus unor sancțiuni economice și diplomatice dure de către Israel și aliații săi din Occident.
După ce Hamas a înlăturat forțele loiale grupării Fatah în 2007, Israelul și-a înăsprit blocada asupra teritoriului, iar rachetele palestiniene și atacurile aeriene israeliene au continuat. Egiptul și-a închis și punctul de trecere a frontierei cu Gaza și de atunci a mai deschis-o doar intermitent.
Israelul consideră Hamas responsabil pentru toate atacurile din perimetrul fâșiei, iar cele două părți au fost într-o stare constantă de conflict, de la incidente mortale la graniță până la lupte deschise.
Dilema de a reconstrui Gaza fără a rearma Hamas
Una din cele mai sângeroase lupte , cea din 2014, a înregistrat cel puțin 2.251 de palestinieni, inclusiv 1.462 de civili, uciși în 50 de zile de lupte. Pe partea israeliană, 67 de soldați și șase civili au fost uciși.
În mai 2021 a mai avut loc un conflict de 11 zile în care au murit cel puțin 256 de persoane în Gaza și 13 în Israel, înainte de a se încheia cu un armistițiu intermediat de egipteni.
Încercările repetate de reconciliere între Hamas și Fatah au eșuat, iar primele alegeri palestiniene de 15 ani, în care Hamas urma să concureze, au fost anulate de președintele Abbas în aprilie 2021.
Fâșia Gaza este un teritoriu de 41 km (25 mile) lungime și 10 km lățime între Israel, Egipt și Marea Mediterană. Adăpostește aproximativ 2,3 milioane de oameni și are una dintre cele mai mari densități ale populației.
