Franța a cheltuit 316 miliarde de euro într-un singur an pentru a reduce decalajele dintre teritorii, însă nimeni nu poate spune ce s-a ales de acești bani. 316 miliarde de euro. Atât au cheltuit, într-un singur an, statul francez și toate comunitățile sale pentru a reduce decalajele dintre teritorii. Este o sumă mai mare decât bugetele multor state europene, iar efectul ei real este, practic, necunoscut. Raportul Curții de Conturi din această primăvară nu acuză însă risipa sau corupția. Dimpotrivă, arată că fiecare euro este contabilizat cu strictețe.
Atunci unde este problema? În faptul că nimeni nu poate spune ce s-a ales de acești bani.
Cifra de 316 miliarde de euro reprezintă contribuția cumulată a municipalităților, departamentelor, regiunilor, dar și a statului și agențiilor sale, pentru anul 2024. La acestea se adaugă aproape 15 miliarde de euro sub formă de avantaje fiscale, menite să direcționeze investițiile către zonele mai puțin dezvoltate. Cu toate acestea, prăpastia dintre regiuni rămâne la fel de adâncă.
În Burgundia-Franche-Comté, PIB-ul pe cap de locuitor abia atinge 32.652 de euro. În Île-de-France, acesta urcă la 69.288 de euro.
Mai mult decât dublu, după decenii întregi de politici publice menite să reducă aceste diferențe. De ce nu poate fi măsurată eficiența banilor? Ceea ce îi îngrijorează cel mai tare pe magistrații financiari nu este suma în sine, ci imposibilitatea de a-i măsura eficiența.
Iar explicația nu este una contabilă. Fiecare comunitate își ține conturile riguros, fiecare buget este votat și controlat. Problema apare atunci când aceste cifre trebuie puse cap la cap. Statul, agențiile sale precum ANCT, ADEME și ANRU, plus cele 35.000 de comunități locale, finanțează adesea aceleași proiecte, în aceleași teritorii, fără să existe vreun instrument comun care să permită încrucișarea informațiilor.
Rezultatul este o dublă numărare masivă. O subvenție plătită de o direcție către o municipalitate pentru o școală sau un drum apare integral în ambele bugete, de parcă banii ar fi fost cheltuiți de două ori. Cu mii de actori, fiecare cu propria logică bugetară și propriile priorități, consolidarea datelor devine imposibilă fără un cadru comun.
Magistrații financiari sunt tranșanți: problemele nu vin din lipsă de bani, ci din lipsă de management. Franța nu suferă de o criză a resurselor, ci de o criză a coerenței. Reforma contabilă nu rezolvă criza de coerență
O reformă contabilă este deja în curs. Din 2026, cele două documente bugetare tradiționale, bugetul principal și contul administrativ, vor fi înlocuite de un singur cont financiar. O simplificare binevenită, dar care nu atinge miezul problemei. Dificultatea nu este modul de înregistrare a cheltuielilor, ci imposibilitatea de a le corela. În acest peisaj, statul consacră o parte semnificativă din misiunea sa bugetară asistenței pentru locuințe, care reprezintă 71% din pachetul dedicat coeziunii teritoriale.
O ilustrare perfectă a unui sistem în care politicile publice se suprapun fără o viziune de ansamblu. Curtea de Conturi recomandă o schimbare fundamentală: trecerea de la o logică a cheltuielilor dispersate la o strategie națională coerentă. Asta înseamnă crearea unor instrumente de monitorizare partajate, capabile să măsoare impactul real al politicilor teritoriale, nu doar să însumeze pachete bugetare. Este o schimbare culturală, nu doar tehnică, care cere timp și voință politică. Până atunci, cele 316 miliarde de euro injectate anual în teritorii rămân un mister bugetar impresionant pe hârtie, dar evaziv în efectele sale reale. Întrebarea care planează este dacă următorul deceniu va reuși să transforme această masă colosală de bani în rezultate concrete pentru locuitorii regiunilor rămase în urmă.
