Peste 2,3 milioane de locuințe franceze rămân neconectate la fibră, deși hărțile oficiale le arată ca fiind acoperite, iar eșecul racordărilor afectează tot mai multe gospodării. La marginea unui sat francez, cablul de fibră optică se oprește brusc. Mai departe, în fața unei gospodării, un dulap de stradă nou-nouț așteaptă degeaba. Locuitorii privesc infrastructura care nu le trece pragul casei, iar hărțile oficiale continuă să coloreze zona în verde, ca și cum totul ar fi perfect funcțional.
În spatele acestei imagini se ascunde o fisură uriașă în cel mai ambițios proiect digital al Franței. La sfârșitul lunii martie 2026, nu mai puțin de 2,3 milioane de locuințe rămăseseră încă neconectate, majoritatea în zonele rurale.
Statisticile naționale vorbesc despre o acoperire aproape completă, dar realitatea de pe teren contrazice flagrant aceste cifre. Problema nu este lipsa rețelei. În zonele acoperite de rețelele de inițiativă publică, acoperirea FttH atinge astăzi 93,3%, o cifră care ar putea părea un succes răsunător. Dar această medie națională ascunde peste un milion de gospodării care figurează ca fiind eligibile pentru fibră, fără a putea beneficia efectiv de ea. Practic, a fi declarată „acoperită” nu înseamnă absolut nimic atunci când te lovești de imposibilitatea fizică a racordării.
O racordare din șaisprezece eșuează
Arcep, autoritatea de reglementare în telecomunicații, a publicat cea de-a opta ediție a observatorului său privind calitatea rețelelor, cu date care acoperă perioada până în martie 2026. Indicatorul de calitate se extinde acum la 46 de rețele, reprezentând 30% din locuințele țării. Rezultatul este tulburător: în medie, una din șaisprezece racordări eșuează, iar tehnicienii sunt nevoiți să reprogrameze intervențiile, uneori de mai multe ori, lăsând gospodăriile în așteptare luni întregi. Cauzele acestor eșecuri sunt mai degrabă prozaice decât spectaculoase.
Conductele subterane înfundate sau deteriorate blochează trecerea cablului. Guri de vizitare de telecomunicații, acoperite de decenii de lucrări rutiere sau ascunse sub vegetație, devin imposibil de localizat. Aceste infrastructuri, moștenite de la vechea rețea telefonică, nu au fost proiectate pentru a permite trecerea unei fibre optice, iar reabilitarea lor necesită un efort considerabil.
Ajutorul de 1 200 de euro acoperă ultimul kilometru? În fața acestei situații, statul a instituit din martie 2026 un program experimental de ajutor financiar. Lucrările cele mai complexe, în special cele care necesită săparea unui șanț acolo unde nu există nicio conductă preexistentă, pot primi acum o sumă forfetară de până la 1 200 de euro. Această situație este mult mai frecventă în zonele rurale și în clădirile vechi decât în ansamblurile rezidențiale recente din orașe. Până acum, aceste costuri erau suportate adesea de persoanele fizice sau pur și simplu ignorate, ceea ce explică de ce atât de multe cabluri se opresc brusc la intrarea în sat: dincolo de acest punct, fiecare metru suplimentar devine o cheltuială pe care nimeni nu vrea să o suporte.
Fenomenul nu se limitează însă la mediul rural. Arcep a semnalat și o scădere a investițiilor operatorilor în zonele cu densitate mare de populație începând din 2021.
Dificultățile de implementare depășesc astfel cu mult cazul izolat al satelor franceze, iar granița dintre cei conectați și cei neconectați nu mai urmează limitele administrative, ci cele mult mai prozaice ale unui canal de cablu înfundat sau ale unui puț de telecomunicații imposibil de găsit. Întrebarea care se pune acum este dacă acest mecanism de ajutor recent instituit va fi suficient pentru a acoperi acest „ultim kilometru” sau dacă Franța va continua încă mult timp să-și numere conexiunile în kilometri de cabluri, mai degrabă decât în gospodării conectate efectiv.
