Istoricul Ioan-Aurel Pop respinge o serie de afirmații răspândite în spațiul public despre Mihai Viteazul și susține că imaginea domnitorului trebuie analizată prin documentele și realitățile epocii, nu prin criteriile societății contemporane.
Într-o amplă intervenție publică, relatată de Gândul.info, istoricul afirmă că în jurul personalității lui Mihai Viteazul continuă să circule „pseudo-știri” și interpretări pe care le consideră lipsite de fundament istoric.
Mesajul apare în contextul comemorării lui Mihai Viteazul, programată miercuri, 19 august, la monumentul din apropierea Mănăstirii Mihai Vodă din Turda. La ceremonie urmează să participe reprezentanți ai Garnizoanei Militare Turda și ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului.
„A lățit puterea neamului românesc”
Potrivit relatării Gândul.info, Ioan-Aurel Pop amintește că Mihai Viteazul a provocat adversități puternice încă din timpul vieții sale. Istoricul îl citează pe cronicarul Gheorghe Brancovici, care scria despre domnitor:
„Domnul Mihaiu […] au lățit puterea neamului românesc, cu fericire stăpânind Măriia Sa câte trei țări, adecă Ardealul, Moldova și Țara Muntenească”.
Ioan-Aurel Pop subliniază importanța relației pe care Mihai Viteazul a reușit să o construiască cu împăratul Rudolf al II-lea și amintește că domnitorul a intrat în Transilvania și a guvernat-o în numele suveranului habsburgic.
Istoricul insistă însă mai ales asupra măsurilor adoptate în perioada în care Mihai s-a aflat la conducerea Transilvaniei.
Ce măsuri ar fi luat Mihai Viteazul pentru românii din Transilvania
Ioan-Aurel Pop invocă hotărârile dietelor convocate în timpul guvernării lui Mihai și arată că au existat măsuri care au îmbunătățit situația românilor.
Printre acestea se numărau folosirea limbii române alături de latină și maghiară în administrație, acordarea unor drepturi de pășunat satelor românești și scutirea preoților ortodocși români de robotă.
Pop amintește că, anterior, clericii confesiunilor recunoscute oficial beneficiau de un statut privilegiat, în timp ce preoții ortodocși români nu se bucurau de aceleași drepturi.
Mihai ar fi introdus, de asemenea, boieri români în structurile de conducere, ar fi numit căpitani și juzi români și ar fi sprijinit Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei și construirea unor biserici.
Potrivit istoricului, domnitorul i-a solicitat inclusiv împăratului recunoașterea legală a ortodoxiei în Transilvania.
Ioan-Aurel Pop: Mihai nu a cerut privilegii, ci egalitate
Una dintre ideile contestate de istoricul român este aceea că Mihai Viteazul ar fi fost un tiran care i-a asuprit în mod special pe țărani.
Ioan-Aurel Pop avertizează că un conducător de la 1600 nu poate fi evaluat după standardele democratice apărute câteva secole mai târziu.
„Mihai Viteazul nu a putut să fie la 1600 un democrat cum erau luptătorii de la 1848 și cum l-ar fi vrut Bălcescu”, explică istoricul, potrivit Gândul.info.
El susține însă că Mihai nu ar fi urmărit obținerea unui regim privilegiat pentru români, ci reducerea discriminărilor la care aceștia erau supuși în Transilvania.
În acest sens, istoricul amintește că legislația principatului îi putea plasa pe țăranii români într-o poziție inferioară în raport cu cei aparținând grupurilor privilegiate.
Controversa „legării de glie”
Ioan-Aurel Pop contestă și interpretarea potrivit căreia așa-numita „legătură a lui Mihai” ar fi reprezentat momentul în care Mihai Viteazul i-ar fi legat pe țărani de glie.
Potrivit explicației sale, era vorba despre realizarea unei evidențe a țăranilor care, pe fondul războaielor și incursiunilor otomane, își părăsiseră locurile de origine și se stabiliseră pe alte moșii.
Scopul ar fi fost stabilirea locului în care aceștia trebuiau să își achite obligațiile către domnie și către proprietarii de pământ.
Istoricul susține că țăranii dependenți erau deja legați de moșiile pe care trăiau, iar măsura lui Mihai nu ar fi instituit această stare de fapt.
În opinia sa, imaginea domnitorului drept unul dintre marii asupritori ai țărănimii a fost alimentată ulterior inclusiv de interpretările istoriografiei comuniste, care îi încadra pe domnitori și boieri în „clasa exploatatoare”.
„Mihai a fost un om, nu un sfânt”
Ioan-Aurel Pop nu susține însă o imagine idealizată a voievodului.
„Mihai a fost un om, nu un sfânt, cu greșeli și cu păcate. Dar a fost o mare personalitate a trecutului românilor și a devenit, pe bună dreptate, simbol național”, afirmă istoricul, citat de Gândul.info.
Acesta amintește că renumele de „Viteazul” și imaginea eroică a domnitorului nu sunt creații recente. Mihai ar fi intrat în imaginarul popular încă din timpul vieții, iar memoria sa s-a consolidat ulterior în cultura română.
Românii din Transilvania și venirea lui Mihai
Un argument important prezentat de Ioan-Aurel Pop provine chiar din scrierile cronicarului maghiar István Szamosközy, un adversar al lui Mihai după intrarea acestuia în Transilvania.
Pop atrage atenția asupra observației cronicarului potrivit căreia românii din Transilvania s-ar fi ridicat împotriva nobililor atunci când au aflat de venirea lui Mihai, fiind „mânați de încrederea că aveau de-acum un domn din neamul lor”.
Pentru istoricul român, pasajul reprezintă o dovadă a unei forme de solidaritate între românii aflați de o parte și de alta a granițelor politice ale vremii.
Perioada a fost însă marcată și de violențe, jafuri și confruntări. Pop admite că armata condusă de Mihai, formată din mercenari de mai multe etnii, a comis abuzuri, dar atrage atenția că asemenea violențe trebuie privite în contextul războaielor epocii.
Represaliile de după moartea lui Mihai Viteazul
Ioan-Aurel Pop amintește și represaliile declanșate împotriva susținătorilor lui Mihai.
Printre exemple se află execuția lui Baba Novac la Cluj, în februarie 1601, dar și măsurile adoptate împotriva românilor considerați apropiați de voievod.
Istoricul arată că Dieta Transilvaniei a cerut inclusiv ca, în viitor, principele și conducerea țării să fie „de sânge unguresc și de națiune ungară”.
Aceste episoade, consideră Pop, contrazic încercările de a prezenta conflictul din Transilvania exclusiv prin prisma presupuselor abuzuri ale lui Mihai Viteazul.
Apel la documente, nu la mituri sau denigrări
În finalul intervenției, Ioan-Aurel Pop cere mai multă rigoare în discuțiile despre personalitățile istorice.
În opinia sa, Mihai Viteazul nu trebuie nici transformat într-un personaj fără greșeli, nici judecat exclusiv prin prisma valorilor prezentului sau a unor interpretări ideologice.
Istoricul insistă că analiza trebuie făcută pornind de la documentele epocii, prin compararea surselor și înțelegerea contextului politic și social de la sfârșitul secolului al XVI-lea.
„Despre trecut trebuie vorbit cu argumente, cu surse, cu citate din epocă”, afirmă Ioan-Aurel Pop, potrivit Gândul.info.
În viziunea sa, Mihai Viteazul rămâne, dincolo de controverse și de greșelile inerente unui conducător al epocii sale, una dintre marile personalități ale istoriei românilor și un simbol național care trebuie analizat cu rigoare, nu prin idealizare sau denigrare.
