O singură explozie a unui motor a distrus toate sistemele hidraulice ale unui DC-10, iar piloții au reușit să aterizeze de urgență, salvând peste 180 de vieți. La 15:16, un disc de ventilator s-a făcut țăndări în motorul din spate al unui DC-10. Resturile au tăiat prin fuzelaj ca niște gloanțe, iar în câteva secunde, tot ce ținea avionul în aer a încetat să mai existe. La 11.000 de metri deasupra pământului, cu 296 de oameni la bord, piloții au rămas fără nicio comandă. Proiectanții construiseră acest avion ca pe o fortăreață.
Trei sisteme hidraulice separate, fiecare alimentat de un motor diferit, fiecare traseu prin zone distincte ale structurii. Logica părea de nezdrobit: dacă un motor cedează, celelalte două mențin controlul.
Nimeni nu calculase însă scenariul în care o singură explozie ar putea tăia toate cele trei circuite deodată. Era un eveniment atât de improbabil, încât nici măcar nu fusese inclus în analizele de siguranță. Lupta pentru control în absența oricărei comenzi
Copilotul a fost primul care a simțit că ceva e profund greșit. Mișca manșa, dar avionul nu răspundea.
Comandantul Al Haynes a preluat controlul, a redus puterea motorului numărul unu și a reușit să stabilizeze aparatul pentru o clipă. Apoi a început coșmarul: avionul a intrat într-un ciclu nesfârșit de urcări și coborâri bruște, pierzând sute de metri la fiecare oscilație. Fără eleronoane, fără cârmă, fără flapsuri, singura modalitate de a dirija aparatul era forța brută a celor două motoare rămase. În cabina de pasageri, un bărbat care călătorea la clasa întâi a înțeles imediat gravitatea situației. Denny Fitch era instructor pe DC-10, iar la 15:29 a bătut la ușa cockpitului. Niciun manual nu descria tehnica pe care urma s-o folosească: manevrarea avionului prin diferența de putere dintre motoare, o artă pe care niciun simulator nu o reproducuse vreodată până în ziua aceea. Controlul traficului aerian din Minneapolis a propus o rută de urgență către aeroportul Sioux Gateway.
Piloții au ținut avionul departe de oraș, conștienți că o prăbușire în zonă urbană ar fi însemnat un dezastru cu mult mai mare. Au executat viraje largi la dreapta pentru a consuma combustibilul, apoi au decis să coboare trenul de aterizare, deși sistemul hidraulic era mort. Mecanismul a funcționat prin gravitație, iar roțile s-au blocat în poziție. Aterizarea haotică și lecția care a rescris regulile industriei
Aterizarea a fost haotică. Avionul a coborât prea abrupt, s-a înclinat pe o aripă, iar fuzelajul a alunecat într-un lan de porumb, rupând aripa dreaptă. Din cei 285 de pasageri și 11 membri ai echipajului, 111 persoane au murit. Dar peste 180 au supraviețuit, iar anchetatorii au numit rezultatul aproape miraculos, având în vedere amploarea distrugerilor inițiale.
Accidentul a schimbat regulile industriei. Producătorii au fost obligați să monteze supape de izolare în circuitele hidraulice, astfel încât o pierdere de presiune într-o zonă să nu golească întregul sistem. Conductele au fost relocate pe trasee complet separate, iar fabricarea turbinelor a fost supusă unor standarde mult mai stricte.
Lecția din Sioux City a fost dureroasă, dar a forțat o întreagă industrie să admită că imposibilul merită întotdeauna luat în calcul.
