Factorul de formă al robotului șarpe există de zeci de ani. În plus față de diversitatea pe care o adaugă lumii automatizării, designul are câteva atribute pragmatice. Primul este redundanța, care permite ca sistemul să continue să funcționeze chiar și după ce un modul este deteriorat. Cel de-al doilea este un corp care face posibilă navigarea sistemului serpentină în spații înguste, informează techcrunch.com.
Acesta din urmă a făcut ca roboții șerpii să fie o completare interesantă pentru echipele de căutare și salvare, deoarece sistemele se pot strecura în locuri în care oamenii și alți roboți nu se pot strecura. Alte aplicații includ instalații sanitare și chiar medicale, cu versiuni la scară redusă care se pot deplasa în jurul țevilor și, respectiv, al organelor umane. NASA JPL (Jet Propulsion Laboratory), care nu se dă în lături de la aplicații robotice futuriste, a explorat modalitățile prin care acest factor de formă robust ar putea fi folosit pentru a explora viața extraterestră.
Așa cum se întâmplă adesea în cazul acestor tipuri de povești, suntem încă în stadii foarte incipiente. În prezent, se efectuează teste pe peisaje terestre concepute pentru a imita ceea ce ar putea întâlni astfel de sisteme după ce ar scăpa de legăturile aspre ale acestei bile de un albastru palid. Asta înseamnă multă gheață, deoarece cercetătorii de la NASA plănuiesc să o trimită pe Enceladus, luna mică și rece a lui Saturn.
Ce au dezvăluit zborurile anterioare ale sondei Cassini Zborurile din secolul XXI efectuate de Cassini au dezvăluit un mediu bogat în apă, ceea ce face ca luna acoperită de gheață să fie un potențial candidat pentru viața în sistemul nostru solar. Planul final este de a folosi robotul șarpe, Exobiology Extant Life Surveyor (EELS), pentru a explora oceanele de sub scoarța lunară și a răspunde în cele din urmă la una dintre marile întrebări deschise ale universului.
„Este conceput pentru a fi adaptabil pentru a traversa terenuri inspirate de lumea oceanică, medii fluidizate, medii labirintice închise și lichide”, scrie echipa din spatele cercetării într-un articol publicat în revista Science Robotics din această lună. „Enceladus este principalul motor pentru proiectarea arhitecturii hardware și software a EELS, precum și pentru mobilitatea și capacitățile sale autonome. Am folosit ghețarii ca medii de gheață analogice Pământului pentru a dezvolta și testa arhitectura sa ca un pas înainte spre Enceladus.”
EELS ar putea să se strecoare pe gheizerele înguste de la suprafață și să înoate prin oceanul vast și global Pentru acest proiect, JPL a colaborat cu Universitatea de Stat din Arizona; Universitatea din California, San Diego; și Universitatea Carnegie Mellon, aceasta din urmă având o istorie îndelungată în ceea ce privește proiectarea de roboți-șarpe. De fapt, HEBI Robotics, o filială a CMU, a proiectat modulele utilizate în această versiune timpurie a sistemului.
„Pe Enceladus, EELS ar putea să se strecoare pe gheizerele înguste de la suprafață și să înoate prin oceanul vast și global, a cărui adâncime este estimată la șase mile la polul sud”, notează CMU. „EELS este echipat cu o planificare conștientă de risc, conștientizare a situației, planificare a mișcărilor și control proprioceptiv pentru a-i permite să se deplaseze în mod autonom departe de Pământ și de ghearele controlului uman.”
Potrivit NASA, sistemul cântărește 100.000 de grame și măsoară 4,4 metri.
