Odată ce oamenii ajung la 80 de ani, o urmă de uitare nu este neobișnuită. Totuși, un mic grup de octogenari par să sfideze trecerea timpului, obținând performanțe la testele de memorie la fel de bune ca persoanele cu 30 de ani mai tinere decât ei, potrivit The Times.

Un studiu a examinat sute dintre acești „super-vârstnici” pentru a determina ce au în comun. Rezultatele nu se aliniază perfect cu sfaturile de sănătate publică. Unii făceau mișcare cu sârguință, mâncau sănătos și dormeau bine. Însă alții fumau, beau, evitau exercițiile fizice și aveau vieți dificile și stresante.

Aproape toți aveau o singură caracteristică în comun: relații puternice. Persoanele respective și-au evaluat în mod constant prieteniile și conexiunile sociale mai pozitiv decât colegii lor.

Studiul, publicat în revista Alzheimer’s & Dementia, a urmărit 290 de bătrâni , cu vârsta de 80 de ani sau peste, care au obținut rezultate excelente la un test simplu de memorie. Participanții au auzit o listă de 15 cuvinte de zi cu zi. După o întârziere de 30 de minute, li s-a cerut să își amintească cât mai multe cuvinte posibil.

Majoritatea persoanelor de 80 de ani reușesc să-și amintească aproximativ cinci. „Super-vârstnicii” își amintesc nouă sau mai multe, un scor tipic pentru o persoană de 50 sau 60 de ani.

După recrutarea acestei cohorte, cercetătorii au pornit la căutarea unor trăsături comune ale persoanelor din grupul „Super-vârstnicilor”. Au descoperit că unii „păreau să urmeze toate recomandările imaginabile pentru o viață sănătoasă”. Alții, în schimb, nu mâncau bine, se bucurau de țigări și alcool, evitau efortul fizic, se confruntau cu situații stresante de viață și nu reușeau să doarmă suficient. Cu toate acestea, toți au avut performanțe la fel de bune.

Singurul aspect comun al stilului de viață a fost acela de a fi deosebit de sociabil. Aceștia și-au evaluat constant relațiile personale mai pozitiv decât colegii, au fost foarte sociabili și au obținut scoruri mari la măsurătorile psihologice ale extroversiunii – tendința de a fi sociabil, asertiv și extrovertit.

Acest lucru pare să se fi reflectat în biologia lor. Studiul a analizat structura a 77 de creiere donate de persoane din grupul Super-vârstnicilor . S-a constatat că acestea aveau un număr neobișnuit de mare de neuroni Von Economo, celule cerebrale specializate care sunt legate de interacțiunea socială.

De asemenea, aveau un cortex cingular anterior, o parte a creierului implicată în empatie, reglarea emoțională și motivație, în special în contexte sociale, mai gros decât adultul mediu de vârstă mijlocie.

Creierul lor a rezistat uzurii obișnuite a îmbătrânirii. Majoritatea adulților în vârstă au prezentat o subțiere corticală, o eroziune constantă a volumului creierului. La super-vârstnici, subțierea a fost mult mai puțin pronunțată. Într-o regiune a creierului legată de comportamentul social, grosimea corticală nu doar s-a păstrat, ci a fost mai mare decât cea observată în mod obișnuit la adulții cu zeci de ani mai tineri.

Unii super-vârstnici au prezentat puține semne ale acumulării de proteine toxice în creier asociate cu Alzheimer. Alții aveau astfel de proteine, dar nu prezentau semne de pierdere a memoriei. Acest lucru sugerează două posibile forme de protecție: rezistența la leziunile cerebrale și rezistența la efectele leziunilor atunci când acestea apar.

Deși acest tip de studiu observațional nu poate dovedi că sociabilitatea duce la o sănătate mai bună a creierului, legăturile sunt interesante. Sandra Weintraub, profesoară de psihiatrie, științe comportamentale și neurologie la Școala de Medicină Feinberg din cadrul Universității Northwestern, care a condus studiul, a declarat: „Ceea ce am descoperit în creierul lor a fost cu adevărat uluitor pentru noi.”

„Constatările noastre arată că o memorie excepțională la bătrânețe nu este doar posibilă, ci este legată și de un profil neurobiologic distinct. Acest lucru deschide calea către noi intervenții care vizează păstrarea sănătății creierului în ultimele decenii de viață.”

Constatările nu înseamnă că sfaturile obișnuite despre sănătate ar trebui abandonate. Există dovezi copleșitoare că dieta, exercițiile fizice, somnul și activitatea intelectuală contribuie la sănătatea creierului.