Un braț dispărut al Nilului, lung de 64 km, ar fi legat 31 de piramide egiptene, inclusiv cele de la Giza, oferind cheia logistică a construirii lor. Un braț dispărut al Nilului ar fi fost cheia construirii piramidelor. Nici orientarea stelelor, nici structura geologică a platoului nu explică dispunerea lor, ci un curs de apă lung de 64 km, astăzi îngropat sub câmpuri și nisip, care ar fi legat 31 dintre marile monumente egiptene, inclusiv cele de la Giza. Cercetătorii au publicat pe 16 mai 2024, în revista Communications Earth & Environment, o ipoteză pe care o consideră solidă, dar nu definitivă. Până acum, nimeni nu oferise o explicație convingătoare pentru felul în care au fost amplasate aceste construcții de-a lungul unei fâșii care astăzi pare aridă și ostilă. Între Giza și Lisht, cele 31 de piramide se învecinează acum cu deșertul de vest, o extensie a Saharei. Au fost ridicate de-a lungul a aproape 1.000 de ani, începând de acum aproximativ 4.700 de ani, acoperind perioada dintre dinastiile a treia și a treisprezecea, adică din 2686 până în 1649 î.
Hr. Cum au scos forajele la iveală canalul îngropat Sedimentele arată că Nilul avea cândva un debit mult mai mare și se împărțea în mai multe ramuri. Cercetătorii bănuiseră de mult că una dintre ele curgea chiar pe lângă șirul de piramide, dar dovada lipsea.
Era ascunsă în pământ, sub culturile agricole ale văii. Studiile geofizice și forajele de carotaj au scos la iveală exact ce lipsea. În miezurile extrase, trecerea bruscă de la nisipuri medii, bine sortate, la materiale mai fine de deasupra confirmă existența unor canale antice. Brațul ar fi avut aproximativ 64 km lungime și o lățime între 200 și 700 m, echivalentul distanței dintre Paris și Fontainebleau, cu un pat care ar fi putut acoperi șapte terenuri de fotbal puse cap la cap. Forța acestui studiu stă în convergența metodelor. Radarul localizează structurile subterane, geofizica le confirmă, iar carotajul aduce la suprafață materialul însuși al patului râului. Trei abordări independente care spun aceeași poveste cântăresc mult mai greu decât o singură urmă izolată.
Autorii propun pentru acest braț dispărut numele de Ahramat, care înseamnă piramide în arabă. Echipa reunește cercetători din Egipt, Statele Unite și Australia. Porturi fluviale și soarta unui curs de apă Cel mai grăitor indiciu vine din arhitectura complexelor funerare.
Multe dintre piramidele din Vechiul Regat și Regatul Mijlociu au drumuri care urcă spre templele din vale, construcții care ar fi putut funcționa ca porturi fluviale. La Giza, drumurile a patru piramide se unesc cu un golf pe care cercetătorii l-au numit Giza Inlet, conectat la brațul Ahramat.
Studiul oferă și prima hartă a mediului paleohidrologic din regiunea Lisht-Giza. Potrivit autorilor, brațul era activ în același timp cu șantierele. Ar fi servit drept rută de transport pentru muncitori și materiale. De secole, istoricii se întreabă cum au fost mișcate blocuri de calcar care depășesc uneori o tonă. O cale navigabilă ar oferi un răspuns la această enigmă logistică, deși niciun text nu documentează încă acest lucru. Situl se afla și lângă Memphis, pe atunci capitala Egiptului antic.
Dispariția brațului rămâne legată de mai multe cauze combinate. Autorii invocă acumularea de nisip adusă de vânt, asociată cu o secetă majoră începută în urmă cu aproximativ 4.200 de ani, care ar explica migrarea cursului spre est și colmatarea lui. Menționează și activitatea tectonică, precum și scăderea debitului râului pe fondul creșterii aridității. Brațul descoperit ar putea ajuta la localizarea habitatelor antice și la protejarea lor de urbanizarea rapidă, în beneficiul conservării moștenirii egiptene.
Săpăturile viitoare vor arăta dacă porturile antice de la Giza și Lisht dorm încă sub câmpurile cultivate ale văii.
