Sa fii purtatoare de sani,si tot ce te face femeie fizic inseamna ca inca esti vulnerabila. Ca sunt oameni care te vor privi ca pe o prada si se vor purta ca atare.

Aveam 14 ani si faceam naveta zilnic, 18 kilometri: Rm. Valcea – Calimanesti. In seara aia era frig, purtam geaca cu care ma mandream, prima (si ultima) mea haina Nike. Aveam niste blugi taiati deasupra genunchiului drept si adidasi.

M-am intors cu microbuzul in Calimanesti, la opt jumate seara. Intre statia din centrul orasului si casa mea sunt patru minute de mers lejer. Facusem cativa pasi cand am simtit ca cineva ma urmareste. Nu stiu cum am simtit, dar m-am intors sa vad cine e.

Am fugit cum nu stiam ca pot. El a fost mai incet, desi disperat sa ma prinda.

Era scund si in clipa in care ni s-au intalnit privirile sub felinar am vazut ca are ochii albastri si un cutit mare in mana dreapta.

Nu mai stiu daca erau si alti oameni pe strada, daca barul de la poarta era inchis, daca a trecut vreo masina, daca a latrat vreun caine.

Am reusit sa intru in curte singura. El a ramas la poarta si mi-a strigat ca „te prind eu, curvo si te omor”.

Bunica s-a ridicat ca un soldat si a iesit din casa cand i-am zis gafaind si plangand ca ala vrea sa ma omoare. S-a intors la mine cu fata omului cuprins de furie si neputinta. A purtat chipul asta un an, cat m-a asteptat zilnic in statie, pentru ca politia nu l-a gasit.

Am 29 de ani si inca mi-e teama sa merg singura, noaptea, pe strada. Din iulie 2018 pana in februarie 2019, am mers aproape in fiecare noapte de la bar la casa mamei din Paris. Lucram full-time doar in ture de noapte, asa ca stiam bine programul autobuzelor N12 si N13.

Veneau la cate 20 sau 30 de minute, nu asteptam mult. Insa de fiecare data cand asteptam, ma ingrozeam cand se apropia cate un barbat sau, mai rau, mai multi.

Ma rugam sa vina autobuzul, ma prefaceam ca vorbesc la telefon, ma duceam mai incolo. Odata am vorbit despre tot ce simt, am descris oamenii care ma sperie la ora 2:30 AM, cu reportofonul pornit, ca sa creada un tip din statie ca sunt cu cineva, chiar daca nu fizic. Credeam eu ca asta ma ajuta.

Si inca mai cred. Probabil tipul ala voia sa mearga acasa sa doarma si nu s-a gandit vreodata sa-mi faca rau. La fel cum, poate, nu a gandit niciunul din barbatii beti care m-au privit in autobuzul de noapte si m-au ingrozit. Sau cine stie.

Azi-noapte m-am oprit, in drum spre casa, la un bar unde-i stiu cam pe toti angajatii. La intrare am auzit doi tipi vorbind romana, asa ca i-am salutat. Nu stiu de unde imi vin ideile astea. Dar mai ales nu stiu cum matahala aia de barbat care s-a intors cu ditamai zambetul spre mine s-a gandit ca e ok sa ma invite la masina. „Hai, bem ceva bun in masina / Ce sa fac eu in masina ta? / Pai ai vazut macar ce masina am? Ia uite / Nu ma intereseaza ce masina ai / Hai bine ca esti tu smechera.”

Eram inghetata de frica si de furie.

Amicul astuia i-a zis ceva de genul „Vezi ca aici nu e ca in tara”. Nu, ba, nici in tara nu e normal sa fortezi oameni sa intre in masina ta. Ma oftic ca nu am tinut minte numarul masinii, dar nu stiu oricum ce as face cu el. Stiu doar ca era inmatriculata in Bistrita Nasaud.

Acum doua luni, una din prietenele mele a fost urmarita pe o strada dintr-un cartier cat de cat ok din Paris.

Doi baieti s-au apropiat si au inceput s-o intrebe: de unde e, cati ani are, unde merge, unde e adresa exacta, ca o baga ei pe google maps si o duc acasa.

D. era ingrozita si nu vedea nicio scapare in afara de o fuga buna, cand o tipa a inceput sa o strige dintr-o masina: „Hai, te-am cautat peste tot!”. A fugit la ea. A fost eroina ei.

Fata asta era cu un Uber in drum spre casa si s-a prins ca ceva nu e in regula, asa ca a inscenat aceasta minune.

D., prietena mea care iubeste ploaia, se teme de noapte acum.

Sa fii purtatoare de sani si tot ce te face femeie fizic inseamna ca inca esti vulnerabila.

Ca sunt oameni care te vor privi ca pe o prada si se vor purta ca atare. Inseamna ca stii aceleasi povesti ca mine, ca le-ai trait si tu sau mama, sora, bunica, vecina, profesoara, vanzatoarea, antreprenoarea, artista, casnica, noi, toate.

Cand nu o sa le mai stii, inseamna ca tara s-a vindecat, ca specia umana si-a mai revenit putin, ca functioneaza autoritatile care trebuie sa te protejeze. Cat mai ai de asteptat? Of. coral