Gheorghe Szilaghi este un om blajin, în vârstă de 58 de ani, care locuieşte în comuna Bonţida şi lucrează la o bază sportivă din Cluj-Napoca. „Tocat” mărunt, cu vânătăi pe tot corpul, acesta aşteaptă, miercuri 2 decembrie, să fie primit în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj, după ce fusese, efectiv, călcat în picioare, pe 30 noiembrie, de un vecin mai tânăr cu 23 de ani decât el. Îmi explică, supărat – chiar şi pe sine! – că a picat în capcana pe care i-a întins-o, meşteşugit, vecinul, ca să-l pedepsească pentru un teren pe care-l vânduse surorii acestuia şi pe care agresorul şi-l dorea cu ardoare!

Cu un ochi aproape „adormit”, julituri pe frunte şi contuzii pe tot trupul, dl. Ghiţă completează, cu încetinitorul, la I.M.L. Cluj, formularul necesar consultului. Ins volubil şi de lume, în ciuda stării de inconfort pe care o are, acesta acceptă bucuros să-mi povestească avatarul prin care a trecut, pe 30 noiembrie, taman de Sf. Andrei!

Uitându-se mereu către uşa cabinetului, din care trebuiasă-şi facă apariţia, dintr-o clipă într-alta un cadru medical, acesta îşi începe mărturisirea:

„În urmă cu câţiva ani am cumpărat un teren de 600 metri pătraţi, de la tatăl vecinului din spatele casei, Valentin, dar pe care – la insistenţele surorii sale, care dorea să-şi construiască pe el o casă – i l-am revândut acesteia, la exact aceiaşi bani cu care-l cumpărasem. Am observat, apoi, că pentru acest lucru Valentin ajunsese să-mi poarte pică şi, în vreo două rânduri, când m-a invitat la el, la un pahar – ca-ntre vecini – a devenit brusc violent, dar am reuşit să scap cu fuga, exact la timp, înainte să o încasez! Şi, de vreo doi ani, m-am tot ferit de acesta, cu succes – până duminică, de Sf. Andrei, când, în sfârşit, m-a prins în capcană!”

Bărbatul trage puternic aer în plămâni, după care-şi continuă istorisirea:

”Duminică, fiind liber de la serviciu, am ieşit pe hotar ca să-mi culeg restul de „mălai” şi, îndată ce l-am încărcat în maşină, am venit cu el acasă. Aici mă aştepta, extrem de amabil, Valentin, care m-a şi ajutat să descarc porumbul. Apoi, mi-a spus că are acasă bere şi vodcă – şi n-ar vrea să le bea singur, aşa că m-a invitat la el. Cu inima cât un purice, ştiind şi că-i violent peste măsură – pe tată-său, care locuieşte cu el, îl bate de-l stinge – am acceptat până la urmă invitaţia şi ne-am pus pe chefuit! Iar pe la nouă seara, când mă pregăteam să plec spre casă, el insista să mai rămân…

Şi, când am plecat de-a binelea, a devenit brusc violent şi a venit după mine prin curte. Apoi, după ce ieşisem deja în stradă, nu am apucat să fac mai mult de patru-cinci paşi că m-a şi atacat, cu sălbăticie.

M-a bătut, „ca la coasă”: la început cu pumnii, lovindu-mă numai peste cap şi apoi, când eram deja căzut la pământ, m-a călcat în picioare! S-a oprit numai după ce copilaşul său de vreo şase-şapte ani a ţipat la el, să nu mă omoare! Apoi, în timp ce mă târam spre casă, tatăl lui m-a avertizat să nu fac plângere, cumva, la poliţie, fiindcă o să susţină că am sărit la ei cu o lopată – şi de-aia am încasat-o!”

Dl. Ghiţă adaugă că a doua zi – după ce şi-a mai venit puţin în fire – a anunţat şi poliţia, astfel că un echipaj de la Gherla a poposit la el acasă.

„Le-am povestit întreaga întâmplare, iar ei m-au sfătuit să mă prezint la I.M.L. Cluj şi să-mi scot certificat – ceea ce am şi făcut, azi, când a început programul cu publicul… ”

Curând, bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii, de unde iese, curând, cu un certificat în care medicii i-au recomandat trei zile de îngrijiri…

Apoi, cu certificatul în mână, concluzionează: „N-am ce face, îl voi da în judecată, fiindcă e inacceptabil ce mi-a făcut. M-a chemat la el doar ca să mă bată, lucru pe care eu îl consider inacceptabil! Se mai întâmpla, la câte un chef, să capeţi o palmă-două – dar să fii călcat, efectiv, în picioare, aşa ceva este inacceptabil!”

După care omul îşi împătureşte cu grijă hârtia, îşi ia rămas bun şi părăseşte instituţia medicală clujeană…