Nu numai că problemele Supercom încep să iasă la iveală, ci și să taie din carne vie și ultima fărâmă de încredere pe care o mai puteau avea cetățenii în „profesionalismul” lor de a colecta deșeurile. Veștile rele se țin în lanț pentru Supercom – și pe lista rușinii de la ANAF, și dați în judecată de RADP. Deși aveau în plan să pună monopol pe Cluj, imperiul lor începe, ușor-ușor, să se destrame – probleme în paradis, cât și în contul bancar al companiei! Mai mult decât atât, masonii din Supercom sunt asociați cu rușii, lucru care intră cam greu la categoria „întâmplător”, dacă stăm să ne gândim la activitatea lui Ilie Ciuclea dintre 2004-2008.

Și cu angajații neplătiți, și cu datorii la ANAF, și dați în judecată de RADP

Ca în fiecare an, ANAF (Agenția Națională de Administrație Fiscală) a publicat lista datornicilor și, bineînțeles, din moment ce nu-și permite nici măcar să-și plătească angajații, și Supercom se află printre cei „numiți”, având datorii de peste 2 milioane de lei, adică 400.000 de euro. 

Și pentru că nu stau grozav, probabil s-au gândit că dacă le taie leafa angajaților și suplimentează tarifele de colectare a deșeurilor, reușesc să-și plătească datoriile. Nu prea le-a ieșit. Întrucât se pare că gunoaiele li s-au răsturnat peste propria afacere, au fost dați în judecată și de RADP (Regia Autonomă a Domeniului Public). De ce? Tot din cauza banilor. Supercom nu a fost în stare să își plătească nici măcar taxele pentru depozitarea deșeurilor în CMID (Centrul de Management Integrat al Deșeurilor). 

Gabriel Oltean, după ce Supercom a fost dată în judecată: „E un litigiu comercial firesc”

Ca de obicei, ca să putem prezenta perspectiva tuturor, reporterii Gazeta de Cluj au luat legătura cu Gabriel Oltean, patronul Supercom Cluj, dar, cum era de așteptat, am fost din nou trimiși la București: „Nu am ce perspectivă să vă ofer și nu pot să comentez. E un litigiu comercial firesc între două coentități care lucrează. Avem birou și oameni care se ocupă de presă și de legătura cu presa la București. Ei vă pot da amănunte. Noi nu vă putem da amănunte. N-am ce să comentez.”. De s-ar rezolva toate problemele la București!

Adevărul este că Supercom oricum nu o duce genial, pe niciun plan. Pe anul 2020, compania a avut datorii în valoare de 152.809.225 lei! Și, față de alți ani (în 2015, de exemplu, a avut un profit de 20.438.333 lei), nici profitul nu e-n perioada lui cea mai bună, atingând cifra de 9.695.346 lei.

Asociați cu rușii. Legăturile sovietice ale masonilor

Ce este cu adevărat interesant, însă, sunt firmele și persoanele fantomă cu care este asociată compania Supercom. 

Supercom este asociată cu SOCIETATEA CU RESPONSABILITATE LIMITATĂ „COMPANIA BALTICĂ DE CONSTRUCȚII” (DIRECȚIA GENERALĂ), ambele companii fiind persoane juridice asociate CONSORȚIULUI ȘTIINȚIFIC DE PROIECTARE ȘI CONSTRUCȚII SUPERCON SA. 

Această Companie Baltică de Construcții are sediul în Rusia, mai exact în Moscova, pe strada Trujenikov. O excursie pe Google Maps ne-a ridicat câteva semne de întrebare: coincidența (sau nu) face ca tocmai sediul acestei companii să se afle într-un loc ascuns, fiind „protejat” de alte clădiri (și aflându-se, ironic, lângă o biserică), fiind astfel un punct în care este imposibil de ajuns „la vedere”.

În plus, de această companie este strâns legat un cetățean rus, Rogach Valeriy, acționar și el la Supercom. Ce e cu adevărat ciudat, în schimb, e faptul că niciun motor de căutare, nici măcar google-ul rusesc, nu ne oferă absolut niciun fel de informație despre această persoană. Ca și cum n-ar exista (sau ca și cum ar fi fost ștearsă orice urmă care să conducă spre acesta). Noi am reușit să aflăm că acest Rogach Valeryi e născut pe 25 mai 1955, în Belogorsk, regiunea Amur, Rusia, un orășel care avea, la vremea aceea, sub 9.000 de locuitori (populația rămânând, și astăzi, undeva sub 20.000 de locuitori). 

Și, iată că Supercom a reușit să rescrie istoria, astfel încât am ajuns în punctul în care rușii și românii și-au împărțit stăpânirea așa cum au vrut: la acest Consorțiu, atât Supercom, cât și Compania Baltică de Construcții, dețin câte 48% din acțiuni. Ciuclea Ilie Ionel are 1%, Bubu Gheorghe Valentin tot 1%, iar restul de % merg către Rogach Valeriy, care are cât ceilalți doi la un loc. 

Consorțiul și-a primit număr de ordine în Registrul Comerțului în 2006, iar certificatul de înregistrare i-a fost emis în 2008. Ce e cu adevărat surprinzător, în schimb, e faptul că firma a avut un capital social subscris în valoare de, atenție!, 93.000 de lei (integral vărsat), ceea ce este enorm, mai ales dacă ne raportăm și la anul în care a fost înființată. 

Atât Supercom, cât și Compania Baltică, au adus un aport la capital de câte 44.640 lei. Ilie Ciuclea și Bubu au băgat câte 930 de lei, având fiecare câte 93 de acțiuni. Rusul are cât cei doi la un loc, adică un raport la capital de 1860 lei și 186 de acțiuni. 

Întorcându-ne la masonii noștri: Ilie Ciuclea a fost senator PSD (validat în 2008, înlocuindu-l pe Sorin Mircea Oprescu, care-și dăduse demisia). Bineînțeles, putem vorbi atât despre o apropiere a PSD-iștilor de ruși, dar nu poate fi scoasă din calcul nici componența de legătură masonică – în special că prietenul rus al lui Ciuclea parcă a intrat în pământ. 

De altfel, în afară de activitatea ca senator PSD, masonul Ilie Ciuclea a fost și prim-vicepreședinte al UNPR București. Denumit de presă ,,Lordul gunoaielor”, Ilie Ciuclea este membru al Ordinului Cavalerilor Templieri Masoni ai Ritului York din România, iar în 2013 a fost ales Mare Comandor al acestuia. Și-a adus „omul” și la Cluj. Este vorba de Gabriel Oltean, și fost director executiv al Forte Asigurări. Gabriel Oltean este un mason care face parte din Marea Lojă, confrom Gazeta de Cluj.

Primul loc de muncă al lui Ciuclea a fost de montator și lăcătuș la Uzina Grivița din București. După aceea s-a mutat la Uzina de Mecanică Fină din Capitală unde, din lăcătuș a ajuns șef de serviciu și apoi director! În 1990 și-a deschis firma Supercom, prin care s-a ocupat de colectarea deșeurilor. Dacă, în perioada respectivă, România ar fi fost capitalistă, ascensiunea fulminantă a fostului lăcătuș ar fi fost demnă de o ecranizare, însă toți cei care au prins perioada respectivă știu că întreg sistemul era bazat pe filiera PCR.