Credinciosii praznuiesc, in ziua a doua a lunii februarie, Intampinarea Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos(Stratenia). Zi de mare sarbatoare, marcata in calendarul ortodox cu cruce rosie.
In aceasta zi Biserica sarbatoreste un eveniment important din viata pamanteasca a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). Dupa patruzeci de zile de la nasterea Sa, Pruncul Sfant a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vietii religioase a natiunii. Dupa Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a nascut un prunc de parte barbateasca nu avea voie sa intre in Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La implinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu si aducea jertfa Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificarii. Preasfanta Fecioara, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a nascut fara stricaciune pe Izvorul Curatiei si Sfinteniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
In acea vreme, Parintele si dreptul Simeon (praznuit pe 3 februarie) traia in Ierusalim. Lui i s-a proorocit ca nu va muri pana nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar cand Sfanta Fecioara Maria si Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus sa implineasca Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc in brate si multumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujba a vecerniei: „Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvantul Tau, in pace, Ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel.” (Luca 2:29-32). Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi.” (Luca 2:34-35).
La Templu se afla si proorocita Ana, o vaduva de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie)” si nu se departa de templu, slujind noaptea si ziua in post si in rugaciuni. Si venind ea in acel ceas, lauda pe Dumnezeu si vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mantuire in Ierusalim.” (Luca 2:37-38).
In icoana care reprezinta aceasta sarbatoare proorocita Ana tine un pergament in mana pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul si pamantul.” Inainte de nasterea lui Hristos, barbatii si femeile drepte in credinta traiau cu speranta venirii lui Mesia cel promis. Dreptii Simeon si Ana, ultimii credinciosi din Legea Veche, au fost considerati vrednici de a-L intampina pe Mantuitorul in Templu.
Sarbatoarea Intampinarii Domnului este una din cele mai vechi sarbatori religioase crestine. Noi avem slujbe inchinate acestei sarbatori, intocmite de sfintii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) si Ioan Hrisostom (+ 407). In ciuda originilor sale antice, aceasta sarbatoare nu a fost praznuita atat de fastuos decat din sec. al VI-lea.
In anul 528, in timpul imparatului Iustinian, un cutremur mare a ucis multi oameni in Antiohia. Dupa aceasta nenorocire au mai venit si altele: in 541 a izbucnit o epidemie de ciuma groaznica in Constantinopol, omorind mii de oameni in fiecare zi. In aceasta perioada de mari suferinte au inceput sa se faca slujbe speciale (litii) de izbavire de rau, mai ales in timpul sarbatorii Intampinarea Domnului si ciuma a incetat. Astfel, pentru a da slava lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai inalt aceasta sarbatoare. Mai multi imnografi ai bisericii au impodobit aceasta sarbatoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul in sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului in sec. al VIII-lea si Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului in sec. al IX-lea.
