News Flash:

A fi sau a nu fi Charlie

12 Ianuarie 2015
1646 Vizualizari | 0 Comentarii
La fel ca multi altii, am urmarit cu sufletul la gura tristele evenimente recente din capitala Frantei, incepute cu reducerea la tacere a publicatiei de satira Charlie Hebdo. Urmaream mai toate update-urile pe telefon, pe facebook, vorba aia, chiar la radio si asa mai departe. De mult nu m-am mai uitat atata la televizor.

Apoi au inceput la nivel mondial mesajele de sustinere la adresa familiilor victimelor teroristilor si a intregului popor francez, sintetizate prin deja celebra sintagma “Je suis Charlie”.  Pentru cateva zile toata lumea a fost Charlie. Si, bineinteles, cum era ca tocmai noi, romanii, care solidarizam cu oricine si ne turnam in cap cate galeti de gheata este nevoie, cum era ca tocmai noi sa nu fim Charlie? Asta ar fi fost chiar culmea, sa fim seriosi. Noi am fost si vom fi intotdeauna primii Charlie, chiar daca nu stim exact cu ce se mananca. Noi vom fi primii care vom protesta impotriva tuturor exploatarilor cu gaze de sist din lume si pentru salvarea tuturor balenelor cu sau fara corn de pe Terra, pentru ca asa vrem noi, asa suntem noi, romanii, generosi.

Nu vreau sa ma aplec asupra spiritului de turma mioritica sau asupra falsitatii multora dintre semenii nostrii pentru ca nu are sens. Au facut-o altii, ziaristi mult mai valorosi, ale caror editoriale le-am citit cu placere in aceste zile. Vreau in schimb sa atrag atentia asupra ipocriziei unor colegi de breasla care, profund afectati de cele intamplate, sufereau ca niste caini pentru destinul si directia in care se indrepta presa lor mult iubita si principiile ei frumoase.

Auziti aici cuvinte grele..  Cica Libertate de exprimare! Independenta neconditionata  a presei! Fraternitate! Solidaritate absoluta! Acestea sunt valorile care ne definesc profesia, fara de care presa nu ar mai fi libera!, strigau unii pe la televizioare sau pe facebook.

Acelasi val subit de ingrijorare a cuprins si o parte a publicatiilor si a personalitatilor din presa clujana, care-si jertferau de zor sufletul pe altarul solidaritatii nelimitate si pentru salvarea valorilor sacre ale ziarismului mondial, libertatea de exprimare si independenta absoluta fara de orice factorii externi.  Atata bullshit n-am mai auzit de foarte multa vreme. 

Imi puteti explica careva, va rog, unde era solidaritatea intre jurnalistii clujeni cand, in 2006, conducerea intregii redactii Gazeta de Cluj ajungea inlantuita, la propriu, pentru ca un Mircea Hrudei, probabil procurorul cu cele mai multe gafe din istoria recenta a Romaniei, decidea ca avem de a face cu un grup infractional organizat? Ca Sabin, ca sa vezi, ca DIICOT, ca BCCO.. , ca dovezi.. Ca ce? Putea fi mama DIICOT-ului, si FBI-ul cu KGB-ul la un loc. Prezumtia absoluta de nevinovatie va spune ceva, dragi deontologi si iubitori ai frumoaselor principii precum libertatea de exprimare si independenta presei?

Cand Liviu Alexa urla in gura mare ca Alin Tise, senator in Parlamentul Romaniei, il acuza,  fara a prezenta nici cea mai mica proba,  de santaj  si arata ca “daca scrii despre declaratia de avere a lui Alin Tise, esti santajist. Daca scrii ca la botezul copilului sau a primit foarte multe mii de euro cadou, esti santajist, daca scrii ca are o activitate parlamentara penibila, esti jurnalist santajist. Daca scrii ca si-a transformat familia intr-un zid de interpusi pentru a construi un imobil de 12 etaje in mijlocul Clujului, esti jurnalist santajist. Daca nu ii adresezi osanale si limbi in dos, tu, jurnalist, oricare ai fi, esti santajist.”, nimeni nu se autosesiza. Niciun jurnalist nu se prindea de semnalul de alarma la adresa libertatii presei, ca poti deveni “santajist” peste noapte, pentru ca prezinti ceva ce nu convine.

Tot anul trecut, cand Cosmina Fernoaga, jurnalista pe atunci la Ziua, era facuta de Primarul Clujului “mincinoasa” in public, fara nicio jena, unde era solidaritatea in breasla? Am scris noi, de la Buna Ziua Cluj, dupa care ne-a preluat Ziar de Cluj.  Si cam atat. Stimabili colegi, tristul eveniment la care fac referire a avut loc in plina conferita de presa la sediul Primariei, nu pe ceva straduta din Manastur. Multi dintre voi erati acolo, martori la toata scena, si totusi nu vi sa parut ca merita sa luati pozitie. Sa fiti solidari. Boc a facut-o “mincinoasa” pentru ca, citez, “publica numai ce vrea ea!”. Atentie! A publica “ce vrei” inseamna a fi independent, a publica ce-ti zice Boc  echivaleaza cu a nu face caricaturi cu profetul Mahomed de frica. Alexa, in plin “razboi” pentru sefia APPC, i-a dedicat Cosminei trei randuri la rubrica “Jos Palaria” pentru curajul dovedit si mandria de a nu se lasa calcata in picioare ca jurnalista.

Fratilor, toate amintite mai sus sunt grave atingeri aduse independentei si libertatii presei. Nu trebuie sa moara nimeni de Kalasnikov ca sa fim umiliti si jigniti. Este destul sa nu-ti raspunda un politician la telefon sau sms luni intregi, fara niciun motiv, asa cum imi face mie seful PMP Adrian Gurzau, ca frumoasele idealuri ale presei libere sa fie violate. Si asta in primul rand pentru ca nu avem curajul sa ne uitam in oglinda odata la cat timp este nevoie.
Nu mi-am pus niciun “Je suis Charlie” pe facebook nu pentru ca ma durea mana, ci pentru ca n-am vrut sa fiu “la moda”. Pentru ca multi jurnalisti si-au tras prenumele de “Chrlie” doar ca sa se autovictimizeze. Sa-i intrebe Buna si Bunu si rudele de la tara cum ii cu presa, ii chiar asa periculoasa meseria asta, ma, copile? Sa-si faga giji pentru Gigel, presar cu doua stirute la activ, pentru ca le-o povestit el odata ca nu stiu care nu stiu cand i-o zis ca-i rupe urechile.
Sabin Ripan

charlie hebdo francez
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1108 (s) | 33 queries | Mysql time :0.033738 (s)