News Flash:

Povestea femeii care a invins cancerul ovarian: Eu abia respiram de dureri si ei imi spuneau ca sunt insarcinata

9 Mai 2017
8343 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6480 RON (0.0000)
USD: 4.0896 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Cristina Bordianu are o poveste cu totul speciala. Ea a reusit sa supravietuiasca si sa invinga chiar cancerul ovarian, asta in ciuda faptului ca boala a fost depistata cand era deja intr-un stadiu avansat. Femeia povesteste cu lacrimi in ochi prin ce a trecut inainte sa afle de boala, dar si dupa ce a fost diagnosticata.

Cristina Bordianu a aflat ca sufera de cancer ovarian la varsta de 43 de ani, dupa ce o perioada foarte lunga de timp s-a perindat prin cabinetele a numerosi medici si a facut o multime de analize.

Ea spune ca si-a facut toate testele care i-au fost recomandate atat de medicul de familie, dar si de medicii specialisti, insa nu parea sa aiba nimic.

”Primele simptome sunt usor de confundat. Ma balonam si aveam dureri in partea superioara a abdomenului. Ma suspectau ba de ceva probleme ale colonului, ba de splina marita. Am facut mai multe ecografii si mi-au spus ca intr-adevar am splina marita. Numai ca splina era marita pentru ca ea acoperea tumoarea, nu din alte motive. Iar eu asta nu stiam”, ne-a povestit Cristina Bordianu.

Dupa mai multe tratamente si analize, cand simptomele s-au agravat, Cristina, care era deja mama, a mers la urgenta la Spitalul Municipal. La Triaj, unde personalul medical trebuie sa indrume pacientii catre sectia de care au nevoie i s-a spus ca este cu siguranta insarcinata.

”Am mers la urgenta pentru ca eu eram deja foarte umflata si nici nu mai puteam respira. La Triaj mi-au spus ca sunt insarcinata. Eu eram deja mama, stiam ce inseamna o sarcina. Plus ca de la o sarcina te umflii in halul in care eram eu dupa luni bune, nu intr-o singura luna cum era in cazul meu. Dar au insistat, mi-au spus chiar si cum e asezat copilul, ca e cu picioarele in sus si de acolo si presiunea care nu ma lasa sa respir. Eu le spuneam ca este imposibil, ele imi spuneau ca nu vreau sa-mi recunosc sarcina. De ca si cum ar fi fost o rusine pentru mine sa fiu insarcinata”, a mai povestit Cristina Bordianu.

Cand am aflat diagnosticul, am uitat si drumul spre casa

Intr-un final, dupa ce a trecut prin momente mai mult decat stanjenitoare si a fost tratata de ca si cum facuse vreun lucru rusinos si nu voia sa-l recunoasca, Cristina a fost supusa unor analize mai amanuntite.

”Abia atunci au descoperit ca eram umflata din cauza unei cantitati mari de lichid care se acumulase. Bineinteles ca nu era nicio sarcina si asta s-a vazut limpede la ecografie. Atunci mi-au pus prima data diagnosticul.

Nu mai stiu nici acum pe unde am iesit din spital. Mi-am sunat fiul pentru ca nu mai stiam de mine. Simteam ca in fata mea este o groapa imensa si voi cadea in ea. Ca nu mai am nicio scapare. Fiul meu m-a intrebat unde sunt, dar in starea in care eram nu am stiut sa-i spun decat ca la Municipal. Nu mai stiam pe unde am iesit, pe unde am luat-o, unde sunt”, spune Cristina cu lacrimi in ochi, amintindu-si clipele groaznice prin care a trecut.

Prima sedinta de chimioterapie a fost un cosmar

Dupa experienta de la Spitalul Municipal, Cristina Bordianu a decis sa continue investigatiile la Polizu, unde a si dat peste medicii care i-au salvat viata.

”La prima ecografie tranvaginala s-a vazut cu adevarat ce aveam. Apoi a urmat o tomografie. Diagnosticul a fost unul socant. Eram deja in stadiu avanasat, era foarte grav.”

Imediat dupa ce a primit confirmarea diagnosticului crunt, Cristina Bordianu a fost programata la operatie. Interventia chirurgicala a fost o reusita, dar apoi au urmat doi ani grei in care a fost supusa la tratament cu citostatice.

”Prima sedinta a fost un adevarat cosmar. Simteam ca nu mai pot respira de durere de oase. Ma dureau de la degetul mic de la mana si de la picior, pana la oasele capului. Nu era nimic in corpul care sa nu ma doara groaznic. Abia de la a doua sedinta s-a mai ameliorat, probabil ca organismul incerca sa se adapteze incet-incet.

Au fost doi ani foarte grei. Sunt atat de multe lucruri la care trebuie sa fii atent in timpul asta, nu-i usor, sunt si alte efecte pe care le suporti si de care trebuie sa ai grija.

Am avut noroc ca nu mi-am pierdut mintile in perioada asta si am avut puterea sa lupt cu toate astea.

Acum sunt mult mai bine, analizele mi-au iesit bune, dar in continuare urmez tratamentul prescris de medic. La un moment dat voi scapa si de tratamentul asta”, spune Cristiana Bordianu cu adevarat optimista, convinsa ca dupa ce a reusit sa invinga aceasta boala crunta se va putea bucura in continuare de o viata normala.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

cristina bordianu cancer ovarian
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1387 (s) | 32 queries | Mysql time :0.035185 (s)