News Flash:

Teoria Conspiratiei si jenanta Realitate.EDITORIAL

13 Februarie 2017
881 Vizualizari | 0 Comentarii
Proteste la Cluj

Experienţa de până acum a omenirii în materie de politică a demonstrat o mulţime de adevăruri. Între acestea, faptul că nu există mişcări populare atât spontane cât şi de succes.

Fără un grup de iniţiatori şi organizatori competenţi, oamenii ori nu ies în uliţă, ori ieşirea lor se termină fără îzbândă. Adesea, în sânge.

Este, dacă vreţi, deosebirea esenţială între răscoală şi revoluţie.

Răscoala este urmarea neputinţei unor grupuri de a mai suporta o anume stare de fapt. Cel mai adesea, exploatarea socio-economică lacomă şi sfidătoare. De-a lungul timpului  au fost multe răscoale, pretutindeni în lume, şi zdrobitoarea lor majoritate a eşuat. De ce? Fiindcă revolta şi furia nu ţin loc de organizare profesionistă, plan de bătaie inteligent şi aplicarea lui strictă. Nici măcar un geniu militar ca Spartacus n-a reuşit să-şi ducă răscoala la victorie, darmite grupurile haotice şi lăsate pradă instinctelor primare care se ridică împotriva unor nedreptăţi evidente, dar protejate de instituţii statale eficiente.

Revoluţia, în schimb, începe cu o conspiraţie, continuă cu elaborarea unui program - care include modalităţi de atragere a maselor, de inhibare a structurilor de forţă ale statului, de eliminare a personalităţilor cu grad ridicat de pericol, de pregătire a viitorilor lideri, pe toate palierele semnificative - şi se încheie, dacă totul merge bine, cu preluarea Puterii.

Masele sunt doar un instrument de legitimare şi nu elementul central, fiindcă revoluţia este, în esenţa ei, o lovitură de stat cu aparenţă populară.

1789, 1848 (eşuat), 1917 şi 1989 au urmat, în principiu, acest model.

Evident, în epoca modernă s-au adăugat noi elemente, vitale: mass-media şi, mai nou, mediul virtual.

Folosirea lor a devenit necesară deoarece acum masele se consideră mai bine informate, deşi sunt doar mai atent dezinformate, iar forţa mesajelor transmise prin media electronică este imensă.

Cum se procedează?

În timp, prin metoda persuasiunii (sau a picăturii chinezeşti, dacă vreţi) li se induc oamenilor idei şi convingeri străine de interesele lor, dar care-i fac să se simtă părtaşi la făurirea Istoriei. Manipulatorii profesionişti cunosc prea bine slăbiciunea omului de rând pentru această senzaţie, şi o exploatează la maximum. Cetăţeanul slab instruit sau/şi cu minte "permeabilă" capătă reflexe condiţionate, de tip pavlovian, care-l transformă în combatant politic (sau de alt gen) imediat ce primeşte semnalul prestabilit. De obicei e vorba despre cuvinte sau propoziţii scurte, uşor de reţinut şi cu conotaţie puternic negativă.  Foarte importantă pentru succesul operaţiunii este inducerea refuzului dezbaterii şi a convingerii că orice opinie sau argumentaţie contrară este, din oficiu, parte a Răului pe care entuziastul manipulat crede sincer că îl combate.

La aceste metode care ţin de psihologia (patologică) a maselor se adaugă, în situaţii extrem de importante, manevre tehnice. S-a vorbit deja suficient despre emiţătoarele de unde electromagnetice care au efect asupra cortexului şi induc stări de euforie, sau, dimpotrivă, deprimare, ambele având în comun blocarea capacităţilor de analiză critică a evenimentelor şi personalităţilor "emanate".

Fireşte, nu toţi indivizii aflaţi în raza de acţiune a acestor manevre (americanii le numesc PsyOps) reacţionează identic. Unii devin marionete vii, alţii doar în anumite condiţii, iar alţii sunt imuni.

Nu am găsit nicăieri explicaţia acestei diferenţieri. Un lucru s-a observat, însă, limpede: cu cât nivelul de inhibare a propriei judecăţi este mai ridicat, cu atât individul se consideră mai virulent deţinător al adevărului unic şi devine vehement, chiar agresiv.

Cei din categoria de mijloc realizează, adesea, că au fost manevraţi, dar în cazul lor se mizează pe orgoliu, care le interzice să-şi admită rătăcirea şi îi face să continue pe aceeaşi cale, uneori chiar mai agresiv decât cei complet controlaţi.

Trăim într-o epocă mult prea frământată şi cu pericole prea evidente pentru noi ca indivizi şi naţiuni ca să putem face abstracţie de existenţa acestor mijloace de influenţare.

În definitiv, ce poate fi mai ridicol decât să lupţi împotriva propriilor tale interese doar fiindcă refuzi să-ţi foloseşti intens creierul, chiar dacă n-ai antrenament şi e obositor?

Motto 2

"Cei mai aprigi contestatari ai teoriei conspiraţiei sunt conspiratorii inşişi".

Dan Horea


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

Galerie Foto

Dan_Horea
dan horea editorial
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0998 (s) | 24 queries | Mysql time :0.021032 (s)